Dacă te confrunți cu anxietate, originile acesteia ar putea începe chiar înainte de naștere. Cercetările arată că stresul sau condițiile nesănătoase din timpul sarcinii pot influența dezvoltarea creierului copilului într-un mod care crește riscul de anxietate mai târziu în viață.
Cercetătorii de la Weill Cornell Medicine au studiat șoareci și au descoperit că puii proveniți din mame care au trecut prin infecții sau stres în timpul sarcinii au manifestat mai multe comportamente anxioase la maturitate.
Modificările observate nu au fost la nivelul codului genetic propriu-zis, ci la nivel epigenetic — adică prin markeri chimici care influențează modul în care funcționează genele.
Acest lucru sugerează că experiențele negative din perioada prenatală pot lăsa „amprente” de durată asupra anumitor celule ale creierului prin modificări epigenetice, ceea ce ar putea explica de ce unele persoane sunt mai predispuse la anxietate.
Oamenii de știință știau deja că problemele apărute în timpul sarcinii pot crește riscul de tulburări mintale la copii, însă mecanismele prin care aceste experiențe afectează dezvoltarea creierului nu erau pe deplin înțelese.
Acest studiu a arătat că o regiune a creierului numită girus dentat ventral (vDG), implicată în evaluarea pericolelor, a fost afectată.
Anumiți neuroni din această zonă au devenit „reconfigurați” și mult mai sensibili, reacționând excesiv chiar și la amenințări minore. Din această cauză, șoarecii au început să anticipeze pericole și să evite inutil anumite situații — comportamente asociate anxietății.
Pentru a reproduce stresul prenatal, cercetătorii au folosit șoareci ale căror mame au avut activitate imună anormală în timpul sarcinii. Deși puii erau genetic normali, aceștia au crescut manifestând comportamente anxioase, precum evitarea spațiilor deschise și reacții exagerate la stres.
Pentru a înțelege cauza acestor schimbări, echipa a analizat modificările produse la nivelul creierului. Cercetătorii au descoperit că anumiți neuroni prezentau markeri chimici numiți metilare ADN, care activau sau dezactivau genele în mod neobișnuit.
Aceste modificări epigenetice nu schimbă ADN-ul în sine, ci modul în care acesta este „citit” și utilizat de organism. Mii de astfel de mecanisme au fost diferite, în special în genele implicate în conexiunile dintre celulele nervoase.
Neuronii cei mai afectați au devenit hiperactivi atunci când șoarecii erau expuși la amenințări, ceea ce leagă aceste modificări de apariția anxietății.
Dr. Miklos Toth, profesor în cadrul Departamentului de Farmacologie de la Weill Cornell Medicine și coordonator al studiului, a declarat că datele arată cum experiențele negative din perioada prenatală pot lăsa amprente de durată asupra neuronilor din regiunea vDG, conectând mediul din timpul sarcinii cu comportamentele anxioase.
Potrivit cercetătorului, acest mecanism ar putea explica sensibilitatea crescută la stres și tendința de evitare observate la persoanele cu predispoziție la anxietate.
Descoperirea ar putea contribui, în viitor, la identificarea unor biomarkeri de risc și a unor noi direcții de tratament, subliniind totodată importanța sănătății mamei în timpul sarcinii.
Cum să obții un abdomen plat cu aceste trucuri alimentare
