Cele cinci etape ale durerii: cum ne pot ajuta să depășim pierderea unei persoane dragi

Cele cinci etape ale durerii – negarea, furia, negocierea, depresia și acceptarea – ne pot ajuta să înțelegem și să traversăm procesul de doliu după o pierdere. Fiecare etapă reflectă o reacție emoțională diferită și oferă un cadru prin care ne putem înțelege mai bine propriile trăiri. 

Doliul este o experiență profund personală, diferită de la om la om. De aceea, este important să ne respectăm propriul ritm și să ne permitem să trăim emoțiile care apar, fără să ne grăbim să ajungem la acceptare.

Idei principale
-Cele cinci etape ale durerii sunt: negarea, furia, negocierea, depresia și acceptarea.
-Fiecare persoană trăiește doliul în mod diferit. Este important să îi permitem fiecăruia să parcurgă acest proces în propriul ritm și în felul său.

Care sunt cele cinci etape ale durerii?
Modelul celor cinci etape ale durerii, dezvoltat de psihiatrul Elisabeth Kübler-Ross, descrie cinci reacții emoționale prin care putem trece după pierderea unei persoane dragi: negarea, furia, negocierea, depresia și acceptarea.

1. Negarea

În prima etapă a doliului, negarea are rolul de a atenua durerea copleșitoare provocată de pierdere. Ne este greu să acceptăm că o persoană importantă din viața noastră nu mai este, mai ales dacă am vorbit cu ea cu puțin timp înainte.

Realitatea se schimbă radical, iar mintea are nevoie de timp pentru a se adapta. Ne întoarcem cu gândul la experiențele trăite împreună și ne întrebăm cum vom putea merge mai departe fără acea persoană.

Sunt multe informații de asimilat și imagini dureroase cu care trebuie să ne confruntăm. Negarea funcționează ca un mecanism de protecție, încetinind acest proces și ajutându-ne să luăm lucrurile treptat, fără să fim copleșiți de intensitatea emoțiilor.

Negarea nu înseamnă doar că încercăm să ne prefacem că pierderea nu s-a produs. Înseamnă și că încercăm să înțelegem și să acceptăm ceea ce ni se întâmplă.

2. Furia

A doua etapă a doliului este furia. Pe măsură ce încercăm să ne adaptăm la o nouă realitate și să facem față suferinței emoționale, furia poate deveni o modalitate de a elibera tensiunea acumulată.

Este o emoție care nu presupune aceeași vulnerabilitate ca tristețea sau teama și poate părea mai ușor de exprimat ori mai acceptabilă din punct de vedere social decât recunoașterea propriilor temeri. Prin furie, ne putem manifesta trăirile fără să ne expunem la fel de mult judecății sau respingerii celor din jur.

Furia este adesea una dintre primele emoții care apar atunci când începem să ne confruntăm cu sentimentele provocate de pierdere. Uneori, acest lucru ne poate face să ne simțim singuri și neînțeleși. În plus, cei din jur ne pot percepe ca fiind dificili sau greu de abordat tocmai în momentele în care am avea cea mai mare nevoie de alinare, apropiere și încurajare.

3. Negocierea

Atunci când ne confruntăm cu o pierdere, putem ajunge într-un punct în care durerea este atât de intensă, încât am face orice pentru a o diminua. În această etapă a doliului, încercăm uneori să negociem, imaginându-ne că am putea schimba situația sau că am putea scăpa de suferință dacă am promite să facem anumite lucruri în schimb.

De multe ori, aceste promisiuni sunt adresate unei divinități sau unei forțe superioare, despre care credem că ar putea influența desfășurarea evenimentelor. Negocierea se poate manifesta prin gânduri precum:

„Doamne, dacă îl vindeci, îți promit că îmi voi schimba viața.”
„Promit că voi fi un om mai bun dacă îl lași să trăiască.”
„Nu mă voi mai înfuria niciodată dacă îl poți împiedica să moară sau să mă părăsească.”
În această etapă devenim profund conștienți de propria neputință. Înțelegem că nu avem control asupra situației și că nu putem schimba ceea ce s-a întâmplat.

Negocierea pornește din sentimentul de neajutorare și ne oferă iluzia că putem controla ceva ce pare complet în afara controlului nostru. În același timp, tindem să ne concentrăm asupra propriilor greșeli și regrete. Ne reamintim momentele în care nu am fost suficient de apropiați de persoana pe care o pierdem sau în care, poate, i-am provocat suferință.

Este firesc să ne întoarcem cu gândul la lucrurile pe care le-am spus fără să le gândim sau la situațiile în care am fi vrut să reacționăm diferit. Uneori ajungem chiar să presupunem că, dacă anumite lucruri s-ar fi petrecut altfel, nu am fi ajuns să trăim o asemenea durere.

4. Depresia

Pe măsură ce traversăm procesul de doliu, vine un moment în care scenariile și speranțele de a schimba realitatea încep să se estompeze. Începem să privim mai limpede situația în care ne aflăm. Negocierea nu mai pare o soluție, iar pierderea devine tot mai greu de evitat.

În această etapă, resimțim absența persoanei dragi cu o intensitate mai mare. Panica începe să se diminueze, confuzia emoțională se risipește treptat, iar realitatea pierderii devine tot mai prezentă.

Pe măsură ce tristețea se accentuează, avem tendința să ne retragem în noi înșine. Putem deveni mai puțin sociabili, evităm întâlnirile și vorbim tot mai puțin cu ceilalți despre ceea ce ni se întâmplă.

Deși este o reacție firească în procesul de doliu, depresia apărută după pierderea unei persoane dragi poate fi extrem de izolantă și una dintre cele mai dificile etape ale suferinței.

5. Acceptarea

Ultima dintre cele cinci etape ale durerii este acceptarea. A ajunge la acceptare nu înseamnă că nu mai suferim sau că durerea provocată de pierdere a dispărut. Înseamnă că nu mai încercăm să respingem realitatea și nici nu ne mai luptăm cu ideea că lucrurile ar fi trebuit să se întâmple altfel.

Tristețea și regretul pot continua să existe. Totuși, mecanismele emoționale de apărare precum negarea, negocierea și furia tind să își piardă din intensitate în această etapă.

Este important să reținem că doliul este un proces complex și diferit de la o persoană la alta. Cele cinci etape nu sunt obligatoriu parcurse în aceeași ordine și nici nu apar întotdeauna toate. Unele emoții pot reveni chiar și atunci când avem impresia că am depășit deja o anumită etapă.

Să ne permitem să trăim durerea în propriul ritm, fără să ne impunem termene-limită și fără să ne comparăm cu ceilalți, poate fi un pas important în procesul de vindecare după o pierdere.

Cât durează etapele durerii?

Nu există o perioadă de timp bine stabilită pentru parcurgerea fiecăreia dintre aceste etape. O persoană le poate traversa relativ repede, în câteva săptămâni, în timp ce alta poate avea nevoie de luni sau chiar de ani pentru a parcurge procesul de doliu. Indiferent cât timp îți ia, ritmul în care trăiești aceste etape este firesc și trebuie respectat.

Atunci când vorbim despre cele cinci etape ale durerii, este important să ținem cont de faptul că fiecare persoană trăiește doliul în felul său. Este posibil să nu treci prin toate etapele sau să nu le parcurgi în ordinea prezentată. De multe ori, granițele dintre ele sunt neclare. Poți trece de la o etapă la alta și chiar te poți întoarce la una anterioară înainte de a ajunge la următoarea.

Durerea pe care o simți este unică, la fel ca relația pe care ai avut-o cu persoana pierdută. Felul în care procesezi emoțional această pierdere poate fi diferit de la o zi la alta și de la o persoană la alta. Acordă-ți timpul de care ai nevoie și nu te raporta la așteptări sau la un anumit mod în care „ar trebui” să trăiești doliul.