Simon Matthews este psiholog, filolog, autor prolific, specialist în medicina stilului de viață, medicină funcțională și hipnoterapie. Nu în ultimul rând, este doctor în filosofie, cercetător în domeniile științelor comportamentale și profesor la Universitatea Avondale din Australia, unde predă medicina stilului de viață. Membru al Societății Australasiatice de Medicină a Stilului de Viață, Simon Matthews oferă consultanță la nivel global și face parte din consilii consultative internaționale în România, Emiratele Arabe, Spania și Statele Unite ale Americii.
După decenii de educație continuă și experiență profesională, Simon Matthews este adeptul schimbărilor mari, făcute cu pași mici. Cu pași mărunți și constanți! Pentru că totul este despre progres, nu despre perfecțiune. În viața de zi cu zi. În stilul nostru de viață. Pentru sănătatea noastră. Fizică și mintală, deopotrivă. Așadar, să pornim pe drumul schimbării în bine, alături de prof. dr. Simon Matthews, cu pași mici și întrebări scurte.
Nu există diferențe între sănătatea fizică și cea mintală
Cum ne afectează alimentația mintea și modul în care gândim?
Prof. dr. Simon Matthews ● Este o întrebare grozavă, pentru că, de fapt, asta este ceea ce m-a făcut să mă interesez prima dată de medicina stilului de viață. Eram deja psiholog de câțiva ani și mă aflam la un pas de a renunța definitiv la această profesie. Mă plictisisem de psihologie și urma să devin pilot de avion. Dar începusem deja să citesc mult despre rolul pe care nutriția și mișcarea îl joacă în starea de spirit și toată această lectură considerabilă mi-a adus o revelație. Așa m-am întors la psihologie. Și pentru că lucram cu pacienți care aveau depresie și anxietate, m-am gândit că trebuie să încep să includ în practica mea ceea ce am învățat. Așa că m-am format ca instructor de fitness și am studiat nutriția ca să pot începe să combin aceste lucruri. Și de-a lungul anilor, am învățat la nivel academic și am aprofundat faptul că alimentația nu are doar un impact direct asupra lumii datorită microbiomului, ci și faptul că există atât o conexiune biologică foarte puternică între stomac și creier, cât și o conexiune sistemică. De exemplu, când mâncăm sănătos, avem mai multă energie pentru a ne mișca și a fi activi. Când avem mai multă energie pentru a ne mișca și a fi activi, ieșim mai mult în aer liber, interacționăm mai mult cu oamenii, ne simțim mai conectați și mai implicați social, dormim mai bine noaptea. Când ne trezim dimineața după un somn bun, ne simțim energizați și gata de acțiune. Toate aceste lucruri lucrează împreună pentru a se susține și amplifica reciproc.
Credeți că o alimentație mai bună ne ajută să gândim mai bine?
Matthews ● Ei bine, da, cred că, în cele din urmă, da, pentru că gândurile noastre fac parte dintr-un lanț. Avem ceea ce credem, ceea ce simțim, ceea ce gândim și ceea ce facem. Iar aceste lucruri interacționează între ele. Așadar, dacă încep să mă mișc diferit, dacă încep să fac mai multă mișcare, atunci voi începe să gândesc diferit despre mine. Mă simt diferit și mă simt mai capabil, mai încrezător. Și când mă simt mai încrezător, emoțiile mele se schimbă și îmi schimbă gândurile – mă simt mai optimist, mai plin de speranță și așa mai departe. Deci, din nou, există o legătură sistemică foarte importantă între toate aceste lucruri pe care nu trebuie să le trecem cu vederea.
Putem fi sănătoși dacă mintea se luptă cu probleme nevindecate?
Matthews ● Adesea vorbim despre sănătate mintală și sănătate fizică de parcă ar fi lucruri diferite. Asta ni se trage de la filosoful francez René Descartes, care vorbea despre diferența dintre corp și minte. Nu există o astfel de diferență! Nu pot să mă uit înăuntrul tău, să-ți găsesc mintea și să o scot. Mintea ta este peste tot în tine. Mintea ne definește tot așa cum ne definesc corpul și sănătatea fizică. Totul este interconectat. Munca de cercetare ne arată că oamenii care au mai multe boli cronice sau o sănătate precară sunt mult mai predispuși la o sănătate mintală precară, la depresie. Și invers, oamenii cu depresie sunt mult mai predispuși să experimenteze un declin al sănătății fizice, pentru că sănătatea mintală precară înseamnă că nu se simt motivați să aibă grijă de ei înșiși.
Un mesaj plin de speranță legat de schimbarea comportamentală și menținerea sănătății este acela că, atunci când înțelegem că sănătatea fizică și cea mintală funcționează astfel, nu contează prea mult de unde începem călătoria vindecării. Poți începe cu sănătatea fizică și să fii sigur că asta va avea efect asupra sănătății mintale. La fel de bine este și invers. Medicii, psihologii, psihiatrii, nutriționiștii, fiziologii sportivi trebuie să lucreze împreună pentru a sprijini sănătatea pacienților, recunoscând că niciun profesionist nu are toate răspunsurile. Nu există o singură cale sau cea mai bună cale prin care să izbândim. Primul, al doilea și al treilea lucru pe care trebuie să-l facem noi, ca profesioniști, este să ascultăm pacientul. Doar când ai făcut asta, poți începe să înțelegi mai bine și să lucrezi cu acea persoană pentru a o ajuta să conceapă soluția care i se potrivește cel mai bine.
Cum ne găsim motivația schimbărilor în bine, indiferent de vârstă?
Matthews ● Trebuie să luăm în calcul strategii diferite pentru vârste diferite. Dacă lucrezi cu cineva destul de tânăr, atunci deseori visele legate de viitor sunt lucruri despre care poți vorbi cu acea persoană. Dacă vorbești cu cineva mai în vârstă, care spune „oricum o să mor, care-i rostul?”, atunci îi întreb, între altele, cum vor să-și amintească nepoții de ei – ca de un bătrân bolnav și incapabil să se joace cu ei sau ca de o persoană veselă, energică, înțeleaptă, capabilă să se implice, să-i învețe și să le fie exemplu. Eu numesc asta moștenire și o consider o motivație solidă. Atunci când realizăm că sănătatea și viața noastră nu au legătură doar cu noi, ci și cu oamenii care sunt importanți pentru noi, începem să gândim diferit. Și cred că atunci suntem mult mai înclinați să depunem eforturi pe termen lung. Nu mai e nevoie să ne sperie cineva cu spectre morbide.
Mai este spaima o metodă care funcționează în cazul adulților?
Matthews ● Uneori, de exemplu, dacă cineva are diabet, știut fiind că diabetul afectează circulația, un medic ar putea avertiza pacientul spunându-i: „Știi… îți vei pierde piciorul sau degetele de la picioare”. Ceea ce ar putea fi un rezultat posibil. Dar să motivezi oamenii prin frică nu este cea mai bună metodă, pentru că, odată ce ne dăm seama că evenimentul care ne amenință nu va avea loc, ne întoarcem la vechile obiceiuri. Așa că dacă am o programare la doctor, iar acesta îmi spune: „Știi, dacă diabetul tău continuă așa, există riscul să ți se amputeze degetele de la picioare”, dar după șase luni, încă am toate degetele, aș putea concluziona că medicul m-a mințit.
Stăpânesc psihologii secrete și chei ale unei mentalități sănătoase?
Matthews ● Din punctul meu de vedere, al terapeutului, cel mai important este să privim totul din perspectiva pacientului. Să înțelegem ce este important pentru pacient. Trebuie să-l întrebăm: „Ce e important pentru tine? De ce vrei să trăiești o viață lungă? Ce vrei să poți face în viața ta?” Pentru că răspunsurile respective sunt ceea ne va motiva să ne schimbăm, să rămânem sănătoși și să facem lucruri benefice pentru noi înșine. Dacă îți dau acum 10.000 de lei românești sau 5.000 de euro ca să faci câteva flotări sau să mănânci broccoli, vei face asta, pentru că îți surâde suma mare de bani. Dar în momentul în care nu-ți mai dau bani, nu vei mai face acele lucruri. Așadar, motivația exterioară funcționează doar pe termen scurt. Dacă vrem ca oamenii să își mențină schimbările de comportament, atunci motivația trebuie să vină din interior. Am învățat în ultimii 15 ani că cel mai eficient mod de a susține o schimbare durabilă este să înțeleg valorile persoanei și să începem cu acele valori, pentru că ele sunt cele care dau individului motivația interioară să continue să-și schimbe în bine stilul de viață. Așadar, schimbarea comportamentală nu stă doar în informație și cunoștințe, cât mai ales în motivație și înțelegerea a ceea ce este important pentru tine.
Care ar fi cea mai bună strategie pentru sănătatea mintală?
Matthews ● Cel mai important lucru pe care trebuie să-l înțelegem este că, în privința sănătății mintale, mulți văd lucrurile în alb și negru – ori ai o boală mintală, ori nu ai. În realitate, cei mai mulți dintre noi avem perioade în care ne simțim mai puțin bine, în care avem dificultăți sau trecem prin provocări în ceea ce privește sănătatea mintală. Asta e absolut normal și face parte din viață. În consecință, dacă pornim de la premise de tipul ori alb, ori negru sau ori totul, ori nimic, nu ajungem nicăieri. Întrebarea nu trebuie să fie „sunt deprimat sau nu sunt deprimat?”, ci „cum mă simt astăzi?“ sau „ce anume m-ar putea ajuta să mă simt mai bine mâine?“. Abia așa putem începe să vorbim despre mici schimbări. Pot ieși la o plimbare de 10 minute în natură? Pot petrece 5 minute scriind într-un jurnal despre ceea ce simt sau despre lucrurile pentru care sunt recunoscător? Pot bea un pahar cu apă în plus? Pot merge la culcare cu 30 de minute mai devreme? Pot purta o conversație în care să fiu cu adevărat sincer? Toate aceste lucruri mici au un impact foarte mare. Subliniez aici că, întotdeauna, pașii mici, făcuți cu consecvență, creează mari schimbări în timp.
Ne putem pregăti sau antrena mintea pentru schimbare?
Matthews ● În psihologie, vorbim mult despre ideea de „mindset”, sau modul cum ne gândim la lucruri. Știm cât este de important să recunoaștem că, atunci când începem o schimbare, s-ar putea să nu avem succes la început, ceea ce este complet normal. Dacă nu ai făcut niciodată exerciții fizice și începi să faci mișcare, vei obosi repede. Dacă nu ai mâncat niciodată sănătos și începi să faci asta, s-ar putea să nu îți placă gustul. Așadar, o parte din pregătirea minții este să fii conștient că va fi inconfortabil la început. Dar dacă poți depăși inconvenientul numit disconfort, atunci vei începe să vezi beneficiile. Și cu cât vezi mai multe beneficii, cu atât îți este mai ușor să continui. Este ca o spirală ascendentă – începi cu pași mărunți, accepți că la început e greu, dar apoi se ivesc beneficiile și totul devine mai ușor. Este important de reținut că trebuie să acceptăm disconfortul, iar existența disconfortului nu înseamnă că faci ceva greșit, ci poate fi un semn că faci ceva nou.
De ce este atât de dificil să renunțăm la vechile năravuri?
Matthews ● Aș spune că este greu pentru că obiceiurile sunt lucruri pe care le-am repetat de multe ori. Creierul este construit pentru a face ca totul să devină mai ușor prin repetare. Dacă ai obiceiul de a mânca anumite alimente, dacă obișnuiești să fii sedentar sau să stai treaz până târziu, atunci aceste deprinderi sunt adânc înrădăcinate în sistemul tău. Pentru a le schimba, ai nevoie de energie. Și de practică. E ca și cum ai învăța să cânți la un nou instrument muzical sau o limbă străină. La început este greu, dar cu practică, devine mai ușor.
Unul dintre cele mai bune lucruri pe care le poți face este să începi cu pași mici. Dacă vrei să faci mișcare, nu începe cu o oră la sală, ci cu cinci minute de mers pe jos în jurul blocului. Dacă începi așa, este mai ușor să ai succes. Iar succesul construiește încredere. Și încrederea construiește motivație. Și motivația construiește schimbare. Apoi, nu te arunca la o dietă aproape imposibil de ținut și nici la antrenamente pentru sportivi, ci începe cu pași mici, făcuți constant. După o săptămână sau două, când totul începe să pară ușor, mai adaugă ceva. Pentru că dacă încerci să faci totul deodată, vei fi copleșit. Și vei renunța. Eforturile noastre trebuie să țintească progresul, nu perfecțiunea!
„Trebuie să vorbim despre sănătatea mintală! Dacă nu o facem, înseamnă că o tratăm ca pe un tabu. Și dacă este tabu, atunci oamenilor nu le este ușor să spună că nu se simt bine. Iar dacă nu pot spune asta, nici ajutor nu pot primi. Nu vorbim despre sănătatea mintală ca să ne lamentăm, ci pentru că vrem ca oamenii să știe că este normal să nu fie bine chiar tot timpul. Și să se simtă susținuți! Și să știe că există lucruri pe care le pot face și profesioniști care îi pot ajuta!“ .
