Indicele de masă corporală (IMC) este un instrument utilizat pentru a estima cantitatea de grăsime corporală a unei persoane, bazat pe măsurătorile greutății și înălțimii sale. Acesta a fost inventat de către matematicianul belgian Adolphe Quetelet în secolul al XIX-lea, și a devenit un standard de referință la nivel internațional în evaluarea riscului de sănătate asociat cu greutatea corporală.[1][2]
Cum se calculează indicele de masă corporală?
Formula de calcul este destul de simplă: IMC se calculează prin împărțirea greutății unei persoane (în kilograme) la înălțimea acesteia (în metri) la pătrat. Pentru a îți face o idee mai clară, dacă o persoană cântărește 70 de kg și are o înălțime de 1.75 m, calculul IMC-ului ar fi: 70/(1.75*1.75)=22.86.[1][2]
Acest calcul poate fi făcut manual, cu un simplu calculator, sau prin intermediul unei multitudini de aplicații online sau mobile care nu numai că fac calculul pentru tine, dar oferă și interpretări ale rezultatului. Calculează aici indicele de masă corporală!
Interpretarea valorilor indicelui de masă corporală
Odată calculat, IMC-ul poate fi interpretat folosind o scală standardizată care clasifică valorile în categorii: subponderal (mai mic de 18.5), normoponderal (între 18.5 – 24.9), supraponderal (între 25 – 29.9) și obez (peste 30). Aceasta clasificare ajută la evaluarea riscurilor asociate cu diferite niveluri de greutate. Intervalul optim pentru IMC este considerat a fi între 18,5 și 24,9.[1][2]
Importanța indicelui de masă corporală în evaluarea stării de sănătate.
După cum am văzut mai sus, indicele de masă corporală (IMC) poate indica dacă o persoană este subponderală sau supraponderală, ambele situații prezentând riscuri semnificative pentru sănătate.
Un IMC mai mic de 18,5 indică subpondere și poate semnala riscul unor afecțiuni precum malnutriția, anemia, slăbirea sistemului imunitar, osteoporoza sau infertilitatea. În această situație, o evaluare medicală detaliată poate fi necesară pentru a verifica sănătatea generală și a identifica eventuale cazuri de subnutriție. Pe de altă parte, un IMC ridicat poate fi asociat cu un risc mai mare pentru afecțiuni ca bolile cardiace, hipertensiunea arterială, diabetul de tip 2, calculii biliari, osteoartrita, apneea de somn, anumite tipuri de cancer, depresia și alte tulburări de sănătate mintală.[1][2]
Este important de menționat că aceste afecțiuni pot apărea și în absența unui IMC ridicat, iar un IMC ridicat nu presupune neapărat prezența lor. În plus, IMC-ul are și unele limitări. De exemplu, o persoană cu o cantitate mare de masă musculară poate avea un IMC ridicat, dar nu este neapărat supraponderală sau obeză, iar grăsimea corporală nu este singurul factor determinant al sănătății generale. Câțiva alți factori, cum ar fi genetica, nivelul de activitate, fumatul, consumul de alcool și bolile psihice, pot afecta sănătatea generală și probabilitatea de a dezvolta anumite afecțiuni medicale.[1][2]
De asemenea, IMC-ul nu măsoară locația sau distribuția grăsimii corporale, fapt care este important, deoarece acumularea de grăsime în anumite zone ale corpului, cum ar fi abdomenul, este asociată cu un risc mai mare de afecțiuni decât acumularea de grăsime în alte zone, cum ar fi coapsele. În plus, relația dintre IMC și rata de deces nu ia în considerare factori precum istoricul medical familial de diabet zaharat, hipertensiune arterială, boli cardiovasculare și colesterol ridicat, longevitatea familială sau istoricul familial de cancer. De aceea, este esențial ca IMC-ul să fie interpretat în contextul unei evaluări medicale complete.[1][2]
Este important să reții că IMC-ul este doar un instrument de screening și nu ar trebui folosit singur pentru a determina starea de sănătate a unei persoane. Un medic poate lua în considerare și alți factori, cum ar fi distribuția grăsimii corporale, istoricul medical și stilul de viață, pentru a face o evaluare completă a greutății și a sănătății tale și a decide dacă este prezent un risc ridicat pentru anumite afecțiuni ori există alte motive de îngrijorare.
