Conceptul de „rezervă biologică a creierului”, care se referă la capacitatea structurală a acestuia de a rezista la leziuni, a fost introdus pentru prima dată într-un studiu din 1988 publicat în jurnalul academic Annals of Neurology. Cinci ani mai târziu, dr. Yaakov Katzman a propus oficial conceptul de „rezervă cerebrală” ca model pasiv, bazat pe ideea că indivizii cu o masă cerebrală mai mare – mai mulți neuroni și mai multe sinapse – puteau rezista la mai multe leziuni cerebrale înainte de a prezenta simptome clinice. Conceptul a apărut în urma studiilor care au observat că indivizi cu același grad de patologie cerebrală aveau niveluri diferite de afectare cognitivă. În 2022, neurocercetătorul Vladimir Hachinsky, poate cel mai valoros și mai aclamat neurolog al timpurilor noastre, propunea, într-un studiu publicat în National Library of Medicine, o nouă definiție a rezervei cerebrale: „Rezerva cerebrală este capacitatea dinamică, interactivă și acumulativă a creierului, care durează toată viața, de a rezista daunelor fizice, emoționale și/sau sociale.“
Creierul este centrul de control al corpului și cea mai importantă parte din sistemul nervos. Când creierul suferă, pot fi afectate multe funcții ale organismului, inclusiv memoria și chiar personalitatea. Afecțiunile cerebrale cuprind orice suferință sau dizabilitate a creierului și pot avea cauze genetice, pot apărea în urma unor boli, a unor traumatisme fizice sau a unor traume psihice. Fiecare dintre afecțiunile cerebrale vine cu simptome, riscuri si tratamente diferite. În toate aceste vâltori, creierul, acest computer al organismului, dă unicitate fiecărui individ. De ce? Interviul acordat de prof. univ. dr. Dafin Mureșanu este edificator în acest sens. Membru corespondent al Academiei Române, prof. Dafin Mureșanu este unul dintre cei mai reprezentativi neurologi români la nivel internațional și un promotor al școlii românești de neurologie în centre clinice și universitare de prestigiu din întreaga lume.
Domnule profesor, nu întotdeauna stă în puterea noastră să prevenim o boală, un accident sau o traumă. Iar atunci când apar, ele afectează diferit persoane diferite. Aici intervine rezerva biologică?
Prof. dr. Dafin Mureșanu ● Rezerva biologică este un subiect complex. Discutăm despre el de peste 40 de ani şi încercăm să conceptualizăm lucruri care sunt greu de conceptualizat. Rezerva biologică este, de fapt, suma tuturor elementelor care ne conferă rezistență la agresiunea fizică, chimică, biologică și socială. Există o agresiune socială care se exercită asupra noastră și care ne duce, uneori, în situații patologice, mai rău decât ne duc bacteriile și virusurile. Anumite resurse, avem, categoric, toți. Dar ideal este ca resursele personale să fie dublate de o bună moștenire lăsată de natură, părinți și Dumnezeu, dar și de grija de a conserva ceea ce ai respectând niște reguli minime. A nu-ți face singur un rău teribil este minimal. Organismul are întotdeauna resurse să se regenereze, dar aici trebuie subliniată una dintre cele mai importante structuri de stabilizare a organismului – somnul și respectarea regulilor unui somn optim. Somnul este o poartă care duce atât către menținerea sănătății, cât și către vindecare atunci când ești bolnav. În somn, se petrec la nivelul creierului fenomene care nu au loc când ești treaz. Aceste fenomene legate în special de procesele de recuperare, de regenerare, de reașezare, de neuroplasticitate, intrinsece. În somn se petrec și fenomene care duc la curățarea creierului de substanțele absolut nocive care ne invadează în timp ce suntem agresați din toate punctele de vedere – senzorial, emoțional, cognitiv etc. Un somn alterat este factor de risc pentru foarte multe boli. În anii trecuți, când se vorbea despre regenerare și vindecare, nu somnul era amintit ca prim element necesar, dar datele pe care le avem astăzi ne legitimează să accentuăm nevoia de somn.
Admițând că urmăm ca la carte regulile unui somn optim, ne bazăm pe binefacerile lui sau avem un set de reguli de urmat și după ce ne-am trezit pentru a ne conserva puterea de regenerare organismului?
Prof. D. Mureșanu ● Când te trezești după un somn bun ai o dispoziție mai bună chef de viață. Starea de dispoziție generală, sau vibe-ul, așa cum o astăzi tinerii, este foarte importantă. Din păcate, unii dintre acești tineri vor să-și amplifice așa-numitul vibe pe căi nesănătoase. Vibe-ul, dacă îl ai, trebuie să vină din tine în urma a ceea ce tu simți, gândești și produci emoțional. Dacă încerci să ți-l amplifici cu aport din exterior, prin substanțe de adicție sau prin alte lucruri, va fi complet nesustenabil pe termen lung. Odată cu utilizarea acestora, eșafodajul biologic va începe să se surpe și va fi din ce în ce mai dificil să fie susținut, pentru că lucrurile iau, invariabil, o turnură nefastă.
Dar, să revenim la starea de veghe. Este foarte important ce facem după ce ne trezim. Ne tolănim pe vreo canapea, unde începem să mâncăm, să bem și să fumăm cât putem de mult, sau suntem activi fizic? În primul rând, trebuie să ne începem ziua bând în tihnă un pahar mare de apă ușor călduță. Apoi, activitatea fizică… O activitate fizică cu bilanț caloric echilibrat – ceea ce înseamnă să consumi și să arzi un număr similar de calorii – ar fi idealul. Și sigur că, de aici, ajungem la mâncare…
Alimentația ne definește și e un factor de risc. Trebuie să facem distincție între alimentația care asigură starea de bine a corpului și alimentația care are rol terapeutic. Deci, una este mentenanța, alta e terapia. Cele două abordări sunt diferite, dar se întâlnesc pe un teren comun: regimul hipocaloric. Deci, calorii mai puține, multă mișcare, foarte multă apă și controale medicale regulate! Nu e complicat.
Dincolo de relația somn – activitate fizică, absolut necesară unei vieți sănătoase, intervine ca factor important pentru sănătatea creierului și odihna prin relaxare, detașare, distragere etc.?
Prof. D. Mureșanu ● Când ne odihnim sau când avem o activitate de repaus, o facem pasiv sau activ. Adică putem sta în fața televizorului ca să ne bombardăm creierul sau putem allege o manieră activ-cognitivă. Din nou, două abordări complet diferite. Deseori, oamenii spun că vor să se relaxeze urmărind un film. Ei bine, când te uiți la un film ești într-o altă paradigmă decât atunci când te relaxezi citind o carte. Haideți să vedem unde ne este mai bine când ne relaxăm! Ne e bine când suntem noi cu noi sau avem neapărat nevoie de distracții? Căci distracția este o distragere de la statul cu tine însuți atunci când tu nu te simți bine în pielea ta și, nefiind bine cu tine, încerci să aduci din exterior un zgomot care să acoperele zgomotul interior din gândurile tale limitate. Asta e problema. Încerci să-l blochezi printr-un factor extern, dar, la fel ca mâncarea, gândurile și activitățile intelectuale pot fi bune sau nu, pot fi de calitate sau nu.
În cele din urmă, toate acestea se adună într-un creuzet profund care este emoționalul nostru. Când ești mulțumit că ai alergat cinci kilometri sau că ai soluționat o problemă importantă, automat îți crește și stima de sine. Sigur că activități diferite induc tipuri diferite de stimă de sine. În orice caz, atunci când îți îndeplinești un obiectiv care ține de activitatea fizică, începi să te simți bine. Dacă te uiți la televizor o zi întreagă, seara vei fi mai obosit. Cu cât vei sta mai mult, cu atât vei fi mai obosit, pentru că te decondiționezi fizic. Cu cât faci mai multă mișcare, cu atâta vei fi mai odihnit. Desigur, între niște limite, pentru că, după efort, avem nevoie de odihnă. Evident, la fel se întâmplă și cu activitatea cognitivă. Începi să simți că totul funcționează, se adună și nu se mai risipește în diferite percepții. Metode eficiente de creștere a rezervei cerebrale sunt învăţarea pe tot parcursul vieţii, studiul limbilor străine, discuțiile despre subiecte de interes, jocuri de societate, puzzle-uri, muzică, dar și activități precum gătitul sau grădinăritul, lectura, cântatul la un instrument, teatrul, excursiile tematice, conferințele, scrierea unor amintiri sau poveşti de viaţă.
Poate fi evitată această risipire a noastră în diferite percepții și prin ceea ce este considerat ca fiind pilon al longevității și atribut al centenarilor, și anume sensul sau scopul în viață?
Prof. D. Mureșanu ● Motivația existenței profunde, bucuria de a trăi și satisfacția vieții sunt extrem de puternice și conduc către longevitate. Dacă reușești să fii real satisfăcut și calitatea vieții este înaltă. O satisfacție avansată rezultă din interacțiunea umană, care trebuie să acompanieze somnul, mișcarea, alimentația și controlul pe lista factorilor fundamentali despre care vorbeam anterior. Interacțiunea de calitate e benefică. Însă, dacă ai interacțiune conflictuală și la serviciu, și în spațiul tău intim, această situație negative pe toată linia te va deteriora rapid, pentru că este un factor de deteriorare a rezervei biologice. Este foarte interesant faptul că noi putem descrie, astăzi, medical, rezerva biologică ca fiind suma biomarkerilor pe care putem să-i evaluăm la o persoană. Legat de creier, avem markeri clinici, iar din examenul clinic vei știi dacă pacientul poate să facă sau nu o boală. Mai avem markeri de tip imagistic, markeri electro-neurofiziologici, prin care măsurăm modul de funcționare a creierului, dar și tot felul de alte analize. Toate acestea, puse cap la cap, ne estimează ce și cum suntem. Atenție, însă! Indiferent cât de bune ar fi analizele – chiar dacă rezultatele sunt absolut perfecte, uneori, o veste proastă sau o nefericire poate să-l doboare și pe cel mai puternic. Dar, la fel de bine se poate întâmpla și invers. Poți avea un pacient aflat într-o situație dezastruoasă, fără mari speranțe de viață, care, uimitor, reușește să reziste datorită unor resorturi emoționale pozitive. Iată ce poate însemna motivația existenței și iată o legătură a ei cu rezerva biologică și longevitatea.
Concluzionând, este important cu ce rezervă biologică ne găsesc o boală, un traumatism sau o traumă, pentru că ele ne pot atinge pe toți, dar nu e neapărat să ne fie fatale tuturor…
Prof. D. Mureșanu ● Exact! În toate aceste cazuri, noi, medicii, intervenim tratând, din punct de vedere medical, consecințele clinice vizibile ale suferinței, ale bolii, ale acțiunii unui agent care perturbă sistemul, care perturbă biologia etc. Consecințele depind de două lucruri. Pe de o parte, este impactul imediat pe care acea condiție o are. Dacă vorbim, de pildă, de un accident vascular cerebral, contează cât este de puternic, de întins etc. – pe scurt, dimensiunile leziunii. Pe de altă parte, contează terenul, adică rezerva biologică pe care acesta s-a produs. Acest joc complex influențează, mai departe, soarta pacientului.
Dacă vorbim despre un traumatism cranio-cerebral, practic, nu avem pastile catalogate ca fiind eficiente pentru el. Nu există un medicament care să ne vindece total și care să fie administrat ca panaceu. Trebuie să ținem cont de faptul că la nivelul creierului avem un mecanism de protecție și regenerare care funcționează în același mod, indiferent de etiologia, de cauza suferințelor induse. De exemplu, accidentul vascular cerebral e foarte diferit de traumatismul cranio-cerebral, dar în ambele cazuri, creierul reacționează, se protejează și se regenerează în mod identic. În cele din urmă, vindecarea nu se realizează prin puterea intrinsecă a medicamentului, ci prin intervenția lui asupra unui sistem biologic. Medicamentul este eficient în măsura în care întâlnește, la nivelul organismului, resurse endogene capabile de a exprima regenerarea și vindecarea. Deci nu medicamentul mă face bine! Medicamentul interacționează cu mine, iar dacă eu nu am rezerva biologică necesară pentru a ajunge la vindecare, orice tratament mi s-ar da, ar rămâne fără efect. Este important să înțelegem că suntem cu toții diferiți. Apropo de asta, ceea ce cred că influențează profund rezerva biologică este percepția noastră asupra lumii, pentru că oamenii percep diferit lumea. O imagine negativă asupra lumii va afecta profund rezerva biologică. Starea noastră și ceea ce suntem acum determină ceea ce vom fi până la urmă sau ce efecte va avea interacțiunea dintre factorii declanșatori ai bolii și tratamentul care ne-ar putea vindeca.
