Bunicii care petrec timp cu nepoții lor ar putea reduce cu aproape 30% riscul de a suferi de demență, potrivit unui studiu publicat pe 9 iulie în revista JAMA Network Open.
Bunicii și nepoții: o legătură care protejează creierul de demență
Potrivit Organizației Mondiale a Sănătății (OMS), aproximativ 57 de milioane de persoane din întreaga lume suferă de demență — afecțiuni neurologice progresive care afectează memoria, gândirea, comportamentul și capacitatea de a desfășura activități zilnice. Specialiștii atrag atenția că aceste cifre vor crește dramatic în următoarele decenii, pe măsură ce populația globală îmbătrânește. Estimările OMS arată că numărul pacienților cu demență se va dubla până în 2050, ajungând la peste 150 de milioane de cazuri.
Cea mai frecventă formă de demență este boala Alzheimer, responsabilă de 60–70% dintre cazuri. În general, riscul crește odată cu vârsta, iar persoanele de peste 65 de ani sunt cele mai vulnerabile. Totuși, cercetările recente sugerează că stilul de viață joacă un rol esențial în încetinirea sau chiar prevenirea declinului cognitiv. Alimentația echilibrată, activitatea fizică regulată, stimularea mentală și conexiunile sociale sunt factori protectori recunoscuți.
Un studiu publicat pe 9 iulie 2025 în prestigioasa revistă JAMA Network Open, și preluat ulterior de Ouest-France, a adus în atenția comunității științifice un rezultat neașteptat: bunicii care se ocupă în mod regulat de nepoții lor prezintă un risc semnificativ mai mic de a dezvolta demență, comparativ cu cei care nu au astfel de interacțiuni.
Un studiu pe 10.000 de seniori: cum interacțiunea cu nepoții protejează creierul
Pentru a ajunge la aceste concluzii, cercetătorii au analizat stilul de viață și starea de sănătate a 10.000 de seniori din China, o țară unde demența reprezintă o problemă de sănătate publică de proporții. Conform datelor din 2019, peste 17 milioane de persoane din China trăiesc cu această afecțiune, ceea ce reprezintă aproape un sfert din totalul global. Impactul socio-economic este uriaș: costurile de îngrijire, lipsa independenței și povara emoțională asupra familiilor.
Rezultatele au arătat că bunicii implicați în creșterea sau supravegherea nepoților aveau cu 30% mai puține șanse de a dezvolta demență, comparativ cu cei care nu interacționau constant cu copii din familie.
Mai mult, implicarea moderată – definită ca mai puțin de 40 de ore pe săptămână – a fost asociată cu o reducere de 24% a riscului. În schimb, suprasolicitarea sau responsabilitatea exclusivă pentru creșterea copiilor nu a adus aceleași beneficii, ba chiar a putut fi asociată cu stres suplimentar.
„Demența este o problemă urgentă de sănătate publică, cu un impact major în China, care reprezintă aproape 25% din cazurile la nivel mondial”, au subliniat autorii studiului. Ei au evidențiat și beneficiile interacțiunilor intergeneraționale, atât la nivel cognitiv, cât și emoțional.
De ce interacțiunea cu nepoții poate preveni demența
Explicațiile pentru aceste rezultate sunt multiple și se leagă de mai mulți factori de protecție cunoscuți:
-
Reducerea singurătății și izolării sociale
Singurătatea este un factor de risc major pentru declinul cognitiv. O metaanaliză publicată în The Lancet Public Health (2020) arată că izolarea socială crește cu 50% riscul de demență. Bunicii care petrec timp cu nepoții au parte de companie, activități interactive și un sentiment de apartenență, care le protejează sănătatea mentală. -
Roluri sociale semnificative
Îngrijirea unui copil oferă un scop și o responsabilitate. A simți că ești util și că ai un rol activ în familie contribuie la stima de sine și la reducerea riscului de depresie, o afecțiune care accelerează deteriorarea cognitivă. -
Stimularea mentală constantă
Jocurile, conversațiile și sprijinul educațional pentru nepoți reprezintă adevărate exerciții pentru creier. Așa cum activitățile de tip puzzle, cititul sau învățarea unei limbi străine ajută memoria, și interacțiunile intergeneraționale obligă creierul să rămână activ și flexibil. -
Activitate fizică moderată
Îngrijirea copiilor implică mișcare: plimbări, mers în parc, jocuri fizice. Toate acestea susțin sănătatea cardiovasculară și, indirect, sănătatea cerebrală. Numeroase studii, inclusiv raportul Global Council on Brain Health (2019), au confirmat că exercițiul fizic regulat scade riscul de Alzheimer. -
Îmbunătățirea bunăstării emoționale
Copiii aduc bucurie, spontaneitate și râsete, factori care reduc nivelul de cortizol (hormonul stresului). Un studiu publicat în Frontiers in Psychology (2017) a arătat că bunicii implicați în viața nepoților raportează un nivel mai scăzut de anxietate și depresie.
Ce putem învăța din aceste rezultate?
Concluzia cercetătorilor este clară: relațiile intergeneraționale nu aduc beneficii doar pentru copii, ci și pentru bunici. Grija față de nepoți acționează ca un „medicament natural” pentru creier, stimulând procesele cognitive, emoționale și sociale care protejează împotriva demenței.
Totuși, specialiștii avertizează că echilibrul este esențial. Bunicii nu ar trebui să fie supraîncărcați cu responsabilitatea exclusivă a creșterii copiilor, deoarece stresul cronic poate avea efecte negative. Beneficiile apar atunci când timpul petrecut cu nepoții este regulat, dar moderat, și când rolul de bunic se împletește cu alte activități sociale, hobby-uri și îngrijirea propriei sănătăți.
La nivel social, aceste descoperiri subliniază importanța programelor comunitare care încurajează interacțiunile între generații. Atât în școli, cât și în centrele pentru vârstnici, proiectele care aduc împreună copii și seniori pot contribui la o îmbătrânire sănătoasă.
Revenirea din vacanță: 5 sfaturi de la medici pentru a evita depresia post-concediu