România îmbătrânește mai repede decât este pregătită pentru asta.
Unul din cinci români are peste 65 de ani, iar până în 2050, proporția va crește la aproape o treime din populație. În același timp, țara noastră are una dintre cele mai scăzute speranțe de viață din Uniunea Europeană – 76,6 ani, cu aproape 6 ani mai puțin decât media UE.
Această combinație – îmbătrânire accelerată și sănătate fragilă – nu este doar o problemă medicală. Devine o provocare economică și socială majoră: mai puțini oameni activi pe piața muncii, costuri medicale în creștere și o presiune uriașă pe sistemul public de pensii și de sănătate.
„Fără o strategie de longevitate, România riscă să devină o țară obosită înainte de a se dezvolta cu adevărat”, avertizează specialiștii.
În Europa de Vest, multe state au înțeles deja că îmbătrânirea populației nu trebuie privită ca o problemă, ci ca o resursă. Germania, Franța sau Finlanda investesc masiv în cercetarea longevității, programe de prevenție, medicină personalizată și digitalizare a sistemului de sănătate – domenii care cresc calitatea vieții și reduc costurile pe termen lung.
În România, însă, aceste domenii abia prind contur. Iar lipsa investițiilor în cercetarea vârstei înaintate se vede în statistici: peste 70% dintre vârstnicii români suferă de cel puțin o boală cronică, iar peste 40% declară că au dificultăți în accesarea serviciilor medicale.
În acest context, inițiative precum Gala „Ana Aslan” 2025, susținută de Senatul Științific al Fundației Dan Voiculescu pentru Dezvoltarea României, vin cu o abordare esențială: transformarea longevității dintr-un subiect de nișă într-o prioritate strategică națională.
Evenimentul va recompensa cercetările și proiectele care pot contribui la o viață mai lungă și mai sănătoasă, prin acordarea Trofeului „Ana Aslan” pentru Contribuții remarcabile în Știința Longevității. Totodată, vor fi acordate nouă premii dedicate celor care inovează în domenii conexe — de la geriatrie și biotehnologie, la politici publice pentru îmbătrânirea activă.
Ana Aslan, medicul care a pus România pe harta mondială a medicinei geriatrice, spunea că „nu putem opri timpul, dar putem învăța să-l trăim mai bine”.
Exact aceasta este miza științei longevității: nu să prelungească viața oricum, ci să prelungească anii de sănătate și autonomie.
Pentru o țară ca România, unde criza demografică se adâncește și exodul tinerilor continuă, investiția în sănătatea generațiilor vârstnice este o condiție de supraviețuire economică. Longevitatea nu mai e un moft medical, ci o politică de dezvoltare națională.