Cea mai devastatoare boală la nivel planetar din punctul de vedere al mortalității este boala cardiovasculară. România nu face excepție, ba mai mult, aici, rata deceselor provocate de bolile cardiovasculare este de 2,6 ori mai mare decât rata medie a Uniunii Europene. Medicii români constată că afecțiunile cardiovasculare apar la vârste din ce în ce mai tinere – tot mai mulți pacienți sunt diagnosticați în perioada activă – 45-55 de ani, dar există și pacienți aflați în decadele anterioare de viață, inclusiv tineri sub 20 de ani.
Fie lipsa de educație sanitară, fie situația materială precară, sau mai rău, indiferența, fatalismul sau bravada fac ca mult prea mulți români să nu ia în serios bolile de inimă așa cum o fac în cazul cancerului, care nu omoară nici pe de parte atât de mult pe cât ucid afecțiunile cardiovasculare. Deși sunt afecțiuni cu potențial letal, ele sunt ignorate sau minimalizate, în pofida faptului că 80% dintre cazurile de boală cardiovasculară ar putea fi prevenite prin ajustarea unor factori de risc aparent simpli, dar esențiali în realitate.
Este o situație absurdă, care relevă, pentru viitor, un orizont cu cifre și mai alarmante. Dar ce putem face ca paradigma de tipul „n-o să mi se întâmple tocmai mie“ să fie schimbată cu tipare de comportament rațional și preventiv, care să salveze și să îmbunătățească viața a milioane și milioane de oameni? Sau mai bine exprimat, ce putem schimba ca să nu facem parte dintre cei 8 români din 10 care mor din cauze care ar fi putut fi prevenite? Răspunde, pentru cititorii Longevity, un specialist apreciat de generații de pacienți – dr. Anca Simona Tâu, medic primar Cardiologie și Medicină internă, doctor în științe medicale, cadru universitar, cercetător, autor de literatură de specialitate și membru al mai multor societăți de cardiologie din Europa și SUA.
MITURILE ȘI INDIFERENȚA NU AU CE CĂUTA ÎN MEDICINĂ
Bolile cardiovasculare sunt prima cauză de deces la nivel global, european și național. Cum s-a ajuns ca aceste afecțiuni cu risc major de moarte să fie minimalizate de un optimism fatalist generalizat? Atitudinea de tipul „lasă, că mie nu mi se întâmplă“ prevalează în pofida evidenței și seceră cu 80% mai multe vieți decât ar fi inevitabil. Mai poate fi ștearsă această marotă?
Impresia că „mie nu mi se poate întâmpla nimic“ este relativă la cultură și nu ar trebui să existe. Este știut că jumătate din evenimentele cardiovasculare acute – infarct miocardic, accident vascular cerebral – li se întâmplă unor oameni care, până la acel moment, nu au primit niciun semn. Și aici am să vă dau un exemplu din registrul „mie nu mi se poate întâmpla nimic, pentru că eu mă simt bine“. Sunt pacienți hipertensivi care nu au niciun simptom. Asta e varianta cea mai rea: când ai hipertensiune arterială, dar nu știi, pentru că nu te doare capul, Fatalismul optimist nu alungă bolile de inimă, nu amețești, nu simți absolut nimic în neregulă și, dintr-o dată, te trezești cu infarct sau cu accident vascular cerebral. Astea sunt cele mai mari necazuri care ni se pot întâmpla, nicidecum moartea. Moartea e un eveniment biologic pe care îl așteptăm cu toții, dar până la ea, ce faci dacă te trezești cu un infarct sau cu un accident vascular cerebral ale cărui sechele permanente te marginalizează total ca individ în societate, în viața de familie etc.? Este o cumplită tragedie! Deci, nu există „mie nu mi se poate întâmpla“! Viața ne arată zilnic că se poate, după cum se poate și să prevenim. Nu este deloc greu să mergi la un control medical, să faci niște analize de sânge, o electrocardiogramă și o măsurare a tensiunii arteriale. Miturile, falsele credințe și indiferența nu au ce căuta în medicină.
Românii mor prematur din cauza bolilor cardiovasculare mai mult ca oriunde în UE. Atâtea vieți curmate timpuriu sunt în sine un fenomen tragic care ar putea fi prevenit în majoritatea covârșitoare a cazurilor. Rezistența pe care o opun românii când e vorba de combaterea factorilor de risc este demnă de o cauză mai bună. Cum îi convinge cardiologul că prevenția e mama sănătății?
Prevenția poate reduce nivelul de evenimente cardiovasculare și riscurile de infarct și accident vascular cerebral cu până la 80%. Această realitate ar trebui să fie cât se poate de convingătoare. Dar realitatea ne arată și că, din păcate, există o prevalență ridicată a factorilor de risc în rândul populației. Principalii factori de risc includ fumatul, lipsa activității fizice, obezitatea, alimentația nesănătoasă, diabetul, hipertensiunea arterială, dislipidemia (niveluri anormale de colesterol și trigliceride) și consumul de alcool. Pe scurt, un stil de viață nesănătos, care trebuie îmbunătățit cât nu este prea târziu. Nimic din ceea ce putem face pentru a preveni evenimentul acut nu este neimportant. Controlul hipertensiunii arteriale este crucial în prevenția cardiovasculară. Cât privește regimul alimentar, dieta recomandată de toate ghidurile de prevenție a bolilor cardiovasculare este cea mediteraneeană. Sedentarismul, o problemă a secolului actual, crește semnificativ riscul de evenimente cardiovasculare și aduce cu el obezitate. Știm cu toții că obezitatea a devenit prevalentă și în România: 6 din 10 români suferă de această boală. Dar nu doar obezitatea crește riscul de evenimente cardiovasculare, ci și supragreutatea. Acesta este motivul pentru care recomandările tuturor ghidurilor includ cel puțin 150 de minute pe săptămână de activitate fizică. Nu-i așa că nimic din ceea ce spun nu este complicat? Controlul tensiunii arteriale, colesterolului și trigliceridelor, dar și menținerea unui nivel normal al glicemiei, adică prevenția pentru diabetul zaharat, ne sunt la îndemână.
Prevenția implică o rutină a unor simple controale și analize, așa cum, de altfel, arătați anterior. Depășind însă acest cadru minimal, există și alte tipuri de analize sau investigații pe care medicina modernă, de ultimă generație, le recomandă periodic pentru a „măsura vârsta inimii“ sau pentru a evalua riscurile de a suferi, în viitor, vreun eveniment cardiovascular acut?
Medicina modernă aduce foarte multe noutăți în detectarea riscului de evenimente cardiovasculare. Un exemplu este markerul genetic lipoproteina (a) – o particulă similară colesterolul rău, care oferă un indiciu genetic important pentru sănătatea cardiovasculară, având un impact direct asupra riscului de boli de inimă. Nivelurile ridicate ale lipoproteinei (a), care sunt determinate în mare parte de genetică și nu pot fi reduse semnificativ prin medicație sau schimbări ale stilului de viață, sunt un factor de risc de 2-3 ori mai mare pentru infarctul miocardic sau accidentul vascular cerebral. Apoi, există teste imagistice care depistează ateroscleroza subclinică – stadiul incipient al bolii, cum ar fi tomografia computerizată (CT) și imagistica prin rezonanță magnetică (IRM), metode care oferă imagini foarte detaliate ale structurii peretelui arterial, identificând depuneri de calciu care indică prezența aterosclerozei. Un angio-CT coronorian cu scor de calciu, de pildă, ne arată exact gradul de afectare a arterelor coronare. Aș mai menționa și biomarkerii NT-proBNP și troponina, care sunt analize de sânge utilizate pentru a diagnostica și monitoriza afecțiunile cardiace. NT-proBNP indică stresul și suprapresiunea pe inimă, în timp ce troponina semnalează deteriorarea musculară cardiacă. Nivelurile crescute ale NT-proBNP sunt legate de insuficiența cardiacă, în timp ce troponina este un indicator al leziunilor celulelor musculare. Medicina modernă a adus foarte multe noutăți care, practic, au schimbat vechea paradigmă. Acum, prevenția este mult mai importantă decât tratamentul, iar medicul nu mai este un doctor mare dacă doar tratează. Axarea pe prevenție este calea pe care medicina merge, acum, în toată lumea.
Judecând obiectiv, nimic din ceea ce trebuie întreprins pentru prevenția care poate reduce riscul de infarct și AVC cu până la 80% nu este greu de pus în practică. Cu toate acestea, știind că nici sfinții nu s-au născut sfinți, pentru cei care găsesc că un stil de viață sănătos este infernal, dacă nu imposibil de implementat dintr-o dată, ce recomandări aveți? Cu ce ar trebui să înceapă?
Primii trei cei mai importanți factori de risc pentru boala cardiovasculară sunt fumatul, fumatul și fumatul. Peste 90% dintre pacienții tineri care se prezintă la camera de gardă cu infarct sunt fumători. Oamenii trebuie să înțeleagă că fumatul nu este o joacă pentru nimeni. Legea care s-a dat împotriva fumatului nu a fost o lege împotriva fumătorului, ci una pentru protecția nefumătorului. Ca urmare a acestei legi, a scăzut incidența bolilor respiratorii și asta s-a văzut prin adresabilitatea
la camera de gardă a copiilor, în rândul cărora a scăzut incidența astmului bronșic. Deseori, pacienții se încurajează spunându- mi că nu fumează mult. Eu le spun tuturor că n-am auzit de vreo clasificare medicală de tipul mare fumător, moderat fumător, mic fumător, un pic fumător etc. Fiecare țigară crește inflamația vasculară și riscul de boală. Obezitatea este și ea un mare factor de risc și țin să subliniez importanța educației alimentare, care trebuie să se facă din copilărie. Nu poți să te trezești într-o zi și să spui „gata, eu de mâine nu mai sunt obez“, și nu ating aici aspectul fizic, deși și acesta contează, pentru că este important pentru sănătatea psihică să îți placă ce vezi când te uiți în oglindă. De ce? Pentru că anxietatea și depresia sunt și ele factori de risc pentru boala cardiovasculară. În seria marilor factori de risc intră și lipsa activității fizice. Mersul pe jos este esențial pentru sănătate, dar și orice alt tip de
mișcare care îți face plăcere și te relaxează este binevenită. Cât despre mitul paharului roșu de vin care, savurat în fiecare seară, ne-ar aduce beneficii, ei bine, e doar un mit și nu e de acceptat. În momentul de față, niciun ghid de prevenție din lume nu mai recomandă nici măcar o doză de alcool. Alcoolul este implicat în evenimentele vasculare, în creșterea incidenței cancerelor și în multe alte probleme grave de sănătate. De băut, bem apă! Concluzionând, nu sunt viabile nici fatalismul optimist de tipul mie nu mi se poate întâmpla, și nici fatalismul pesimist de tipul eu n-aș putea niciodată să renunț la… În schimb, există doctori care să ne ajute și să ne îndrume…