Pornind de la o conversație recentă din podcastul „Fain & Simplu cu Mihai Morar”, alături de Alina Diana Nemeș și Alina Robu, reprezentante ale Institutului BrainMap / Longevity Map, tema longevității capătă o perspectivă nouă și profund actuală. Dorința de a trăi mai mult și mai bine a însoțit omenirea din cele mai vechi timpuri, însă astăzi, datorită progreselor accelerate din neuroștiință și tehnologie, limitele considerate cândva de netrecut sunt puse sub semnul întrebării.
Creierul: frâna sau acceleratorul longevitații?
Viziunea clasică plasa îmbătrânirea în corpul fizic, văzut ca o mașină care, inevitabil, se uzează. Neuroștiința modernă, așa cum este prezentată și în discuția din podcastul Fain & Simplu cu Mihai Morar, inversează această paradigmă:
„Creierul începe să dea semne de îmbătrânire primul, doar că nu sunt vizibile… El începe să îmbătrânească silențios.”
Potrivit experților, creierul este „șeful” care dictează ritmul de uzură al întregului corp. Dacă funcțiile cerebrale ar putea fi menținute în parametri optimi, fără degenerare, limită biologică a corpului s-ar extinde spectaculos până la 160 de ani.
Această viziune a dus la dezvoltarea unor concepte și tehnologii precum Longevity Map, un program de profilaxie și intervenție care nu se mai concentrează pe tratarea bolii, ci pe menținerea optimă a „comandantului” (creierul) și a celulelor din întregul organism.
Strategiile neuroștiinței pentru a atinge 160 de ani
Atingerea unei longevități spectaculoase nu este doar o chestiune de voință, ci un cumul de intervenții tehnologice și de schimbări comportamentale, toate centrate pe sănătatea cerebrală și celulară:
1. Abordarea tehnologică: scanarea și antrenamentul creierului
Neurotehnologia este văzută ca un instrument esențial în lupta contra îmbătrânirii silențioase a creierului.
• Detecție Precoce (Brainmap): tehnicile de scanare a creierului pot detecta cu 20-30 de ani înainte predispoziția sau primele semne ale bolilor neurodegenerative majore (cum ar fi Alzheimer și Parkinson). Prin identificarea ariilor supra- sau sub-activate, se pot lua măsuri înainte ca simptomele să devină vizibile.
• Neurofeedback-ul: reprezintă „antrenamentul” neuronal care vizează aducerea zonelor afectate înapoi la parametri optimi. În cazul în care o boală degenerativă este deja manifestă, terapia neurofeedback a arătat rezultate în recuperarea memoriei și a altor funcții cognitive.
• Fotobiomodulația: această tehnică este vitală la nivel celular. Ea ajută mitocondriile (considerate „bucătăriile” celulelor) să își îmbunătățească metabolismul, să producă și să gestioneze energia mai eficient și, cel mai important, să elimine deșeurile. Prin reducerea inflamației și a toxinelor la nivel celular, se încetinește îmbătrânirea întregului organism.
2. Mindfulness și controlul gândurilor repetitive
O altă cheie a longevității vine din interior și ține de igiena mentală.
• Prezența în TIMPUL PREZENT: s-a subliniat faptul că aproximativ 80% dintre oameni nu sunt prezenți cu mintea acolo unde le este corpul. Acest prim pas, de a ne aduce mintea și corpul în același loc (Aici și Acum), este fundamental pentru longevitate.
• Reducerea UZURII PSIHICE: 90% din gândurile noastre sunt repetitive, iar multe dintre ele sunt de natură anticipatorie-catastrofică. Această stare de tensiune continuă este interpretată de creier ca un pericol real și iminent, ducând la eliberarea de cortizol și la instalarea unui stres oxidativ puternic. Acest stres oxidativ accelerează îmbătrânirea celulară într-un mod fiziologic, nu metaforic. Prin antrenament neuronal, ponderea gândurilor repetitive poate fi redusă la 40-50%, eliberând creierul de o povară constantă.
3. Calitatea relațiilor: cel mai bun predictor
Poate cea mai simplă și mai accesibilă metodă de prelungire a vieții se află în afara oricărui laborator sau cabinet medical:
„Cel mai bun predictor pentru longevitate este calitatea relațiilor noastre.”
Studiile arată că oamenii care cultivă relații autentice și conectează social trăiesc mai mult și îmbătrânesc mai lent. Calitatea slabă a relațiilor, sau menținerea în preajma unor persoane care ne induc constant o stare de anxietate sau ne consumă emoțional, acționează ca un factor de îmbătrânire accelerată. Prin urmare, decizia de a ne înconjura de oameni care ne susțin emoțional este o alegere de longevitate.
O viziune optimistă asupra viitorului
Teoria celor 160 de ani, dezbătută în podcastul „Fain & Simplu”, ne reamintește că viitorul longevității nu depinde doar de gene, ci și de gestionarea inteligentă a creierului și a stării noastre emoționale. Punctul central al concluziei invitaților (Alina Diana Nemeș și Alina Robu) pe tema longevității extinse la 160 de ani și a neuroștiinței este că creierul este factorul determinant al îmbătrânirii, iar longevitatea este în cea mai mare parte modificabilă prin intervenții specifice.
