Romulus și Remus fac ceea ce fac toți puii de câine: explorează plini de curiozitate, se joacă, și sunt pofticioși. Diferența dintre ei și cățelușii obișnuiți stă, mai întâi, în dimensiunea lor. Cei doi pui albi ca zăpada măsoară, la doar șase luni, 122 cm în lungime și cântăresc aproape 40 kg. În curând, vor ajunge, probabil, la 185 de centimetri și 75 de kilograme. Apoi, intervine comportamentul lor – în prezența oamenilor, puii de câine obișnuiți sunt exuberanți și dornici de îmbrățișări și mângâieri, în timp ce, la Remus și Romulus, acest tipar este complet absent. Ei păstrează distanța și se retrag la apropierea oamenilor, chiar și a celor care i-au crescut de la naștere. Comportamentul lor nu este tipic câinelui domestic, crescut de om, ci acela al unui lup sălbatic. De ce? Pentru că acești doi pui cu aspect angelic sunt chiar lupi. Doar că nu sunt canis lupus, specia pe care o cunoaștem cu toții, ci canis dirus, lupul străvechi uriaș dispărut din epoca pleistocenului, readus la viață după 10.000 de ani de la extincție!
O călătorie care a durat mai bine de 10.000 de ani
Lupul străvechi cutreiera până în urmă cu 10.000 de ani, când specia a dispărut complet, ambele continente americane, din sudul Venezuelei de azi, până în nordul Canadei. Totuși, în zilele noastre, în America au fost descoperite o mulțime de rămășițe ale lupului străvechi, ceea ce a reprezentat pentru compania biotech Colossal Biosciences o oportunitate extraordinară.
Bazându-se pe posibilitățile oferite de ingineria genetică și pe ADN prelevat din rămășițele descoperite, oamenii de știință „colosali“ au descifrat genomul lupului străvechi, au rescris codul genetic al lupului cenușiu obișnuit pentru a-l potrivi cu cel al lupul străvechi și, folosind câini domestici ca mame-surogat, i-au adus pe lume pe Romulus și Remus. Cei doi pui au readus la viață specia extinctă a lupului străvechi după 10.000 de ani de la dispariție.
Urmează să sosească mamutul și tigrul tasmanian?
Lupul străvechi nu este singurul animal extinct pe care Colossal Biosciences și cei 130 de oameni de știință care lucrează pentru compania fondată în 2021 vor să-l readucă pe planetă. Pe lista scurtă a geneticienilor se mai află mamutul lânos, pasărea dodo și tilacina sau tigrul tasmanian. Compania a surprins deja comunitatea oamenilor de știință cu vestea că a copiat ADN-ul mamutului pentru a crea un șoarece lânos, o creatură himerică, aurie, cu blană lungă și cu metabolismul accelerat al mamutului.
Colossal Biosciences susține că aceleași tehnici pe care le folosește pentru a readuce la viață speciile dispărute ar putea împiedica animalele existente, dar amenințate de extincție, să alunece către dispariție. Ceea ce descoperă recreând mamutul, spun cercetătorii companiei, i-ar putea ajuta să creeze elefanți mai rezistenți, care să poată supraviețui mai bine ravagiilor climatice care îi afectează. De asemenea, readucerea la viață a tigrului tasmanian ar putea contribui la conservarea marsupialului cunoscut sub numele de quoll. Tehnicile învățate pentru renașterea lupului străvechi pot fi folosite în mod similar pentru a sprijini lupul roșu, aflat acum pe cale de dispariție.
Inteligența este responsabilă față de biodiversitate
„Suntem o forță evolutivă în acest moment. Decidem care va fi viitorul acestor specii”, spune Beth Shapiro, cercetătorul-șef al companiei Colossal, vorbind despre umanitate în ansamblu. Centrul pentru Diversitate Biologică al Statelor Unite estimează că 30% din diversitatea genetică a planetei se va pierde până în 2050, iar Beth Shapiro și directorul companiei Colossal, Ben Lamm, subliniază că ingineria genetică este un instrument vital pentru a inversa această calamitate.
Directorii companiei califică adesea tehnologia nu doar ca fiind bun moral, ci și un imperativ moral – o modalitate prin care oamenii, responsabili pentru aducerea atât de multor specii în pragul dispariției, să își plătească datoriile față de natură. „Dacă ne dorim un viitor în care omul să aibă parte de biodiversitate, trebuie să ne concentrăm pe ceea ce poate face inteligența noastră superioară pentru a reversa o parte din răul pe care l-am produs deja lumii.” – este crezul lui Beth Shapiro.
Un urlet nemaiauzit pe Pământ de peste 10 milenii
Victoria colosală a științei în cazul lupilor străvechi este primul pas în direcția reparatorie invocată de Shapiro. Dar nu toată lumea este de acord. Istoria științifică este plină de cazuri de specii nou introduse care devin specii invazive. Totodată, la aproape 30 de ani după ce oaia Dolly a fost clonată, tehnologia încă mai produce probleme la animalele clonate. – „Există risc de deces și risc de efecte secundare severe“, spune Robert Klitzman, profesor de psihiatrie și director al programului de master în bioetică la Universitatea Columbia.
Oamenii de știință de la Colossal cred, însă, că merg pe un drum bun. Matt James, directorul pentru animale al companiei – care a lucrat cândva ca director de îngrijire a animalelor la Grădina Zoologică din Dallas, unde a gestionat bunăstarea a 7.000 de animale reprezentând 500 de specii – a simțit semnificația științei când Romulus și Remus aveau doar 5 săptămâni. În timp ce puii erau cântăriți, unul dintre tehnicienii veterinari a început să cânte un cântec din Mica Sirenă. Când omul a atins câteva note acute, Romulus și Remus s-au întors brusc și au început să urle ca răspuns. – „Pentru mine, a fost un moment uluitor. Acești pui au scos un urlet nemaiauzit pe Pământ de peste 10.000 de ani“, a povestit Matt James.
Lupul străvechi se întoarce după un os de mii de ani
Sunt surprinzător de puține modificări genetice care fac diferența dintre o specie existentă, vie, și una dispărută. Ca și alte canide, un lup are aprox. 19.000 de gene – oamenii și șoarecii au aprox. 30.000. Crearea lupilor străvechi a necesitat doar 20 de modificări în 14 gene la lupul cenușiu comun, dar aceste alterări au dat naștere la o serie de diferențe, inclusiv haina albă a lui Romulus și Remus, dimensiunea mult mai mare, umerii mai puternici, capul mai lat, dinții mai mari, fălcile mai musculoase și glasul mai puternic.
Genomul lupului străvechi, analizat pentru a determina care au fost acele modificări, a fost extras din două mostre antice – prima, un dinte vechi de 13.000 de ani găsit în statul Ohio, și a doua, un os al urechii de 72.000 de ani, descoperit în Idaho. Mostrele au fost împrumutate de la muzeele care le găzduiesc, iar lucrarea de laborator care a urmat a fost extrem de minuțioasă.
Inginerie genetică, mame-surogat, Remus și Romulus
Clonarea necesită de obicei prelevarea unei probe de țesut de la un animal donator și apoi izolarea unei singure celule. Nucleul acelei celule – care conține tot ADN-ul animalului – este apoi extras și inserat într-un ovul al cărui nucleu a fost îndepărtat. Acest ovul este lăsat să se dezvolte într-un embrion și apoi e implantat în pântecele unei mame surogat. Puiul care rezultă de aici este un duplicat genetic exact al animalului donator original. Acesta este modul în care primul animal clonat, Dolly, a fost creat în 1996. De atunci, porci, pisici, căprioare, cai, șoareci, capre, lupi cenușii și peste 1.500 de câini au fost clonați prin intermediul aceleiași tehnologii.
În cazul readucerii la viață a lupului străvechi, Colossal a avut o abordare mai puțin invazivă, izolând celulele nu dintr-o probă de țesut a unui lup gri donator, ci din sângele acestuia. Celulele pe care le-au selectat sunt cunoscute ca celule progenitoare endoteliale (EPC), care formează căptușeala vaselor de sânge. Oamenii de știință au rescris apoi cele 14 gene cheie din nucleul celulei pentru a se potrivi cu cele ale lupului străvechi. Nucleul editat a fost apoi transferat într-un ovul denucleat. Oamenii de știință au produs apoi ovule artificiale, care s-au dezvoltat în continuare ca embrioni, în laborator. Ulterior, embrionii au fost inserați în pântecele câinilor mamă-surogat, aleși mai ales pentru sănătatea lor generală foarte bună și pentru dimensiunea lor, deoarece urma să dea naștere unor pui mari. Sarcinile au fost duse la termen, fără niciun incident. În octombrie 2024, au venit pe lume Romulus și Remus.
Viață de lupi tineri, sănătoși, într-un loc secret
În timpul sarcinii, mamele-surogat au fost găzduite în unitatea de îngrijire a animalelor a companiei Colossal, unde au fost monitorizate permanent și unde au născut prin cezariană planificată pentru a minimiza riscul de complicații la naștere. Echipa chirurgicală formată din patru medici și patru asistenți a decis ca ambii pui să fie crescuți de mama care dovedea cele mai bune instincte materne. La mai puțin de două ore după naștere, puii și-au întâlnit mama-surogat, care a început imediat să aibă grijă de ei și să îi alăpteze.
Puii au fost hrăniți de mama-surogat doar câteva zile, după care echipa Colossal i-a îndepărtat și i-a hrănit cu biberonul, deoarece cățelușa începuse să devină mult prea obsedată de pui, perturbându-le serios programul normal de somn și hrană. Romulus și Remus au fost înțărcați la opt săptămâni și, de atunci, trăiesc viața unor tineri lupi sănătoși într-o rezervație ecologică de 2.000 de acri, situată în SUA, într-un loc păstrat secret pentru protecția lor. Terenul de 2.000 de acri este înconjurat de un gard cu înălțimea de trei metri și include un adăpost pentru vreme extremă și vizuini naturale în care lupii își pot satisface dorința înnăscută de a se adăposti în siguranță. Tot aici există o clinică veterinară și o echipă de medici care monitorizează non-stop tinerii lupi… străvechi.
Comportamente din sălbăticie, în semicaptivitate
Deja, Romulus și Remus prezintă comportamente care le-ar fi de folos în sălbăticie, dar nu contează prea mult în semicaptivitate. Urlă ca niște adevărați stăpâni ai pădurii și vânează.. frunze sau orice se mișcă. De asemenea, manifestă precauția specifică lupului, alergând să se ascundă în locuri întunecate dacă sunt surprinși sau alertați de ceva neobișnuit.
„Romulus și Remus se comportă dintotdeauna ca lupii, dar până acum nu au amenințat niciun om. Există, totuși, un risc în acest sens și de aceea, protocoalele noastre prevăd ca oamenii să nu se afle niciodată într-o situație în care lupii ar putea fi speriați sau ar putea deveni agresivi față de îngrijitorii lor“, spune Matt James.
Paradoxul coliviei de aur. Sau al rezervației…
Pe de altă parte, posibilitatea ca lupii străvechi creați de Colossal să trăiască vreodată dincolo de rezervație este pusă sub semnul întrebării. Rick McIntyre, un cercetător al lupilor aflat în slujba Serviciului Parcurilor Naționale din SUA și consilier al Colossal, avertizează că lupii străvechi au dispărut în primul rând pentru că erau vânători specializați și prădau animale uriașe precum mamutul sau bizonul de peste o tonă și jumătate din Epoca de Gheață. Când acele fiare s-au stins, au dispărut ca specie și lupii străvechi. – „Bănuiesc că erau specializați ca vânători ai megafaunei din era glaciară. Un principiu general în sălbăticie este însă flexibilitatea. Ultraspecializarea afectează pe termen lung. Actualul lup cenușiu este mai… generalist.“
