Încetinirea distrugerii structurale a pielii și zădărnicirea dezvoltării bolilor legate de vârstă sunt domenii de interes științific care au un impact larg asupra sănătății umane și medicinei. Majoritatea cercetărilor anti-îmbătrânire s-au concentrat pe înțelegerea și găsirea modalităților de a manipula căile metabolice care sunt implicate în declinul progresiv al funcției biologice asociate cu senescența. Acest lucru a produs dovezi substanțiale care ilustrează efectele directe ale stării de sănătate asupra procesului de îmbătrânire. Iată patru ținte care au prevalat ca subiect de cercetare pro-longevitate în ultimii ani.
- Antioxidanții
Un domeniu de cercetare a procesului de îmbătrânire se referă la generarea de radicali liberi care provoacă stres oxidativ. Reacțiile în care radicalii liberi sunt eliberați în interiorul celulelor în cantități semnificative pot duce la oxidarea proteinelor și a altor componente celulare care pot declanșa moartea celulară programată. Deși moleculele antioxidante naturale apar în celule și acționează pentru a elimina radicalii potențial dăunători, dezvoltarea medicamentelor antioxidante pentru a facilita acest proces a fost investigată pe larg. S-a descoperit că anumiți compuși, precum retinolul (vitamina A), combat îmbătrânirea pielii prin stimularea apariției de colagen nou, care reduce rugozitatea și ridurile pielii. Retinolul poate fi încorporat în loțiuni și permite absorbția lui direct în piele. Mai mulți antioxidanți, inclusiv seleniul și resveratrolul (o substanță care se găsește în principal în cojile de struguri), au fost incluse în formulele unor medicamente pentru tratamentul cancerului și, respectiv, obezității.
- Restricția calorică
Utilizarea medicamentelor concepute pentru a crește durata de viață la oameni este înconjurată de probleme etice asociate cu prelungirea artificială a vieții. Cu toate acestea, cercetătorii în longevitate au identificat anumiți factori dietetici care influențează procesele celulare și metabolice aflate la baza bolilor legate de vârstă la oameni. Cercetările au arătat că persoanele care consumă o dietă în principal pe bază de plante tind să trăiască mai mult decât persoanele care consumă în mod regulat carne roșie și alte produse de origine animală. Aceste descoperiri sunt folosite pentru a înțelege îmbătrânirea la oameni și pentru a dezvolta noi abordări în prevenirea și tratamentul bolilor legate de vârstă.
Un subiect care face, de multă vreme, obiectul unor intense cercetări pro-longevitate și care a dezvăluit informații importante despre boli și îmbătrânire este restricția calorică, adică reducerea aportului de calorii în vederea creării unui deficit energetic semnificativ, dar cu păstrarea unei diete echilibrate. Un studiu efectuat pe maimuțe rhesus a demonstrat că, de-a lungul vieții animalelor, reducerea aportului de calorii cu 30% s-a tradus în întârzieri vizibile în îmbătrânire și câștiguri în longevitate. Mai mult, maimuțele care urmau diete cu restricții calorice au avut o incidență semnificativ redusă a bolilor cardiovasculare în comparație cu acele animale crescute cu diete nerestricționate. Răspunsurile metabolice induse de restricția calorică la primate necesită mai multe cercetări înainte ca aceste constatări să poată fi utilizate pentru a prezice cu exactitate impactul unei diete cu conținut scăzut de calorii asupra longevității umane.
- Sirtuinele
Restricția calorică poate activa gene cunoscute sub numele de sirtuine (Sir2 la drojdie, Sirt1 la șoareci și SIRT1 la om). La nematodul Caenorhabditis elegans și la musculița de oțet Drosophila, sirtuinele funcționează de fapt ca gene anti-îmbătrânire. În drojdie, Sir2 reglează genele pe segmente mari de cromozomi. Studiile au arătat că în organismele menținute cu mai puține calorii decât în mod normal, Sir2 suprimă activitatea acelor gene, reducând probabilitatea dobândirii de către gene a mutațiilor care contribuie la îmbătrânire. Efecte similare ale sirtuinei apar la mamifere. Dezvoltarea de medicamente care vizează mimarea efectelor restricției calorice asupra genei sirtuinei la oameni se urmărește pentru tratamentul bolilor legate de vârstă, inclusiv unele tipuri de cancer și diabet zaharat.
- Rapamicina
Un compus numit rapamicină poate crește durata de viață a șoarecilor adulți cu până la 14% și a șoarecilor tineri cu 28-38%. Rapamicina este un agent imunosupresor valoros în prevenirea respingerii transplantului. De asemenea, a fost investigat pentru utilizare ca agent anticancerigen, deoarece poate inhiba proliferarea anumitor tipuri de celule canceroase. Similar cu medicamentele aflate în curs de dezvoltare pentru activarea sirtuinei, rapamicina se poate dovedi utilă în prevenirea și tratamentul bolilor legate de vârstă la unii oameni.
