Cercetările ultimilor ani au modificat modul în care știința înțelegea obezitatea, dezvăluind că aceasta nu este doar rezultatul stilului de viață – cum ar fi aportul excesiv de calorii, ci și o boală care implică sistemul nervos central, în special encefalul. Creierul joacă un rol crucial în reglarea apetitului, a aportului alimentar și a echilibrului energetic, iar disfuncția sa poate contribui la dezvoltarea obezității.
Descoperirile relativ recente arată că obezitatea este o boală a creierului median – mezencefalul, o structură implicată în funcții care nu pot fi controlate direct de voința conștientă, dar care controlează câte celule grase vrea organismul nostru să depoziteze.
Este o schimbare de paradigmă uriașă, pe care o explică profesorul de origine sud-africană Carel Le Roux, medic și cercetător specializat în medicină metabolică. Obezitatea nu mai este considerată vina celui care suferă de ea, dar este responsabilitatea acestuia să se străduiască să o trateze. Metode există, asigură prof. Le Roux în interviul acordat pentru publicul din România prin intermediul revistei Longevity.
Obezitatea trebuie tratată ca orice altă boală
Domnule profesor, paradigma în care gândeam despre obezitatea s-a schimbat. Cum definește acum medicina această periculoasă maladie ?
Prof. dr. Carel Le Roux – În trecut, obezitatea însemna să devii gras din cauza mâncatului în exces. Și prin urmare, medicii au încercat să convingă oamenii să mănânce mai puțin. Acum, însă, înțelegem că am greșit. Știința ne arată că obezitatea este o boală a creierului median – o zonă pe care nu o putem controla prin gândire, dar care controlează câte celule grase vrea organismul nostru să aibă stocate. Prin urmare, dacă tratăm această parte a bolii, o putem ține sub control, iar pacienții pot scădea în greutate în mod natural, fără efort. Acum înțelegem că boala obezității este cea care îi face pe oameni să mănânce prea mult. Așadar, odată ce tratăm boala, ei mănâncă în mod firesc mai puțin. Indiscutabil, oamenilor le place să mănânce, iar când tratăm boala, ei se pot bucura, pe termen lung, de beneficiile aduse de hrană. Trebuie să le prescriem oamenilor mâncarea potrivită, care îi face să se simtă mai sătui și să mănânce mai puține calorii. Idealul este să înlocuim restricționarea caloriilor cu o dietă mult mai bună.
Este un lucru extraordinar, pentru că dietele stricte sunt un coșmar veșnic pentru oricine, cu atât mai mult pentru suferinzii de obezitate…
Prof. Le Roux – Aici mai intervine o problemă. Imediat ce începi o dietă care îți restricționează caloriile, îți este foame și te gândești tot timpul la mâncare. Dar, dacă oferim un tratament nutrițional bun, sau un tratament bun combinat cu exerciții fizice, sau medicamente, sau chirurgie dacă e necesar, oamenii pot mânca alimentele pe care le iubesc, dar mănâncă mai puțin din ele și nu se mai gândesc tot timpul la mâncare. Pur și simplu, se simt ușurați, eliberați.
Toți vrem să trăim o viață mai lungă, dar cu sănătate. Cât de mult afectează obezitatea speranța de viață și speranța de viață sănătoasă?
Prof. Le Roux – Aveți dreptate. Nu este vorba doar despre a trăi mai mult, este vorba despre a trăi mai bine. Și asta este meseria mea – să ajut oamenii să trăiască mai mult și mai bine. Iar modalitatea de a face acest lucru este găsirea soluțiilor sustenabile. Dacă prescriem un tratament nutrițional, el trebuie să fie unul pe care oamenii să-l poată susține toată viața. Trebuie să le placă mâncarea pe care o mănâncă, iar mâncarea trebuie să-i facă să se simtă mai sătui. De asemenea, dacă apelăm la medicație sau la chirurgie, ele trebuie să le permită oamenilor să trăiască mai mult și mai bine. Remarc aici un aspect care îmi aduce satisfacție. Primul lucru de care se bucură pacienții după începerea tratamentului este faptul că se pot mișca mai ușor. Pot să mă joc cu copiii sau nepoții mei, pot urca scările, pot căra cumpărăturile și nu mai sunt îngrijorat că voi face diabet sau boli de inimă în viitor – îmi spun pacienții. Deci, tratamentul duce cu adevărat la o îmbunătățire a calității vieții.
Pentru că am vorbit anterior despre anumite boli, care sunt maladiile comune care au toate șansele să fie asociate cu obezitatea?
Prof. Le Roux – Unele dintre ele ar putea fi boli metabolice, cum ar fi diabetul, atacurile de cord sau chiar cancerul. Alte boli sunt funcționale, de exemplu, dureri musculare, dureri de genunchi sau chiar apnee în somn. Și desigur, există boli mintale, cum ar fi anxietatea crescută sau depresia. Însă, atunci când tratez un pacient, nicio boală nu este mai importantă decât alta. Vreau să ajut și să tratez obezitatea pentru a preveni complicațiile. Iar dacă există complicații, oricum, pacientul trebuie se simtă mult mai bine în urma tratamentului.
Noua definiție a obezității implică în mod esențial creierul, iar fără un creier sănătos, longevitatea nu are multe șanse de izbândă…
Prof. Le Roux – Obezitatea adună o mulțime de probleme care fac îmbătrânirea mai greu de suportat. De exemplu, aduce inflamații, iar inflamația în creier poate fi un lucru foarte negativ. Poate afecta inclusiv funcționalitatea. Când îmbătrânești, oricum este posibil să te miști mai greu. Dar dacă ai obezitate și îmbătrânești, atunci, dintr-o dată, nu mai poți face multe lucruri. Nu mai ieși cu prietenii sau nu mai poți să-ți vizitezi nepoții, pentru că locuiesc la etaj, și asta îți afectează calitatea vieții. Așadar, îmbătrânirea este un fenomen extrem de important, pe care vrem să-l îmbunătățim. Repet, dieta și exercițiul fizic – ambele sănătoase – fac îmbătrânirea mai ușoară.
Cât efort presupune din partea suferinzilor de obezitate, atunci când ne referim la alimentație, tot ceea ce este necesar pentru tratarea bolii?
Prof. Le Roux – Știm că obezitatea se poate moșteni. Dacă provii dintr-o familie unde toți sunt scunzi, probabil, vei fi și tu scund. Asta nu înseamnă că luăm la rost persoanele scunde și le întrebăm de ce nu sunt mai motivate să crească în înălțime! La fel este și cu boala obezității, care, de multe ori, se moștenește. Așadar, oamenii pot să-și privească părinții sau bunicii și să constate că aceștia au dezvoltat diabet devreme sau că au probleme cu funcționalitatea și mobilitatea. E un demers care ne permite să identificăm boala mai devreme și să încercăm să o prevenim. Iar dacă oamenii o au deja, vrem să prevenim complicațiile acesteia. Boala obezității este cea care îi face pe oameni să mănânce prea mult, mai întâi, iar apoi, corpul lor vrea să poarte mai multă grăsime. S-a descoperit, însă, că atunci când boala e tratată, corpul obezilor dorește în mod natural să stocheze mai puține celule de grăsime și, prin urmare, greutatea scade fără efort. Aceasta este schimbarea cea mare! În trecut, tratarea suferinzilor de obezitate implica mult efort. Acum, când oferim un tratament nutrițional bun, sau medicamente, ori chirurgie, totul se întâmplă fără efort. Asta nu înseamnă că oamenii nu trebuie să se mai preocupe permanent de dietă și mișcare, pentru că cele două au în primul rând legătură cu sănătatea și abia apoi cu greutatea. Dar iată că acum putem trata și greutatea, iar aceasta este marea schimbare a ultimilor cinci ani.
Prevalența obezității este o problemă de sănătate publică uriașă. A reușit vreo țară, până acum, să controleze problema obezității?
Prof. Le Roux – Nu există nicio țară în lume care să fi reușit să stopeze proliferarea obezității. Dar ceea ce știm acum este că, atunci când beneficiem de tratamente mai bune, chiar dacă nu putem vindeca boala obezității, o putem controla. Ceea ce reușim acum în toată Europa, inclusiv în România, este faptul că reducem numărul atacurilor de cord și al bolnavilor care ar putea dezvolta diabet dacă obezitatea nu ar fi tratată. Ideea este că, acum, putem interveni în cazul multor boli care ucid. Nu putem doar să le cerem oamenilor să mănânce mai puțin și să se miște mai mult, pentru că nu acesta este tratamentul pentru obezitate, dar putem prescrie diete și exerciții fizice mai sănătoase, cu ajutorul cărora oamenii să trăiască mai mult și mai sănătoși. Boala trebuie tratată și ținută sub control!
Ce implică în mod special obezitatea în cazul copiilor? Cum va evolua un copil obez și la ce se poate aștepta când ajunge la vârsta adultă?
Prof. Le Roux – Este foarte greu atunci când tinerii dezvoltă obezitate, deoarece se pare că ei suferă o formă mai agresivă a bolii. Dacă dezvolți obezitate în copilărie, șansele de a deveni un adult obez sunt mult mai mari, iar șansele de a muri mai devreme sunt la fel de mari. Observăm că mulți copii au obezitate severă, ceea ce face ca majoritatea să abandoneze școala din cauza stigmei și a bullying-ului. Este lesne de înțeles că pentru un copil care nu termină liceul, alegerile de viață se schimbă dramatic. Așadar, vrem să tratăm activ tinerii cu obezitate pentru a le oferi alegeri de viață mai bune și un trai mai lung și mai sănătos. Dar trebuie să prevenim și dezvoltarea obezității, iar știința trebuie să progreseze, pentru că ceea ce am făcut până acum nu a fost suficient de bine. Tratamentul s-a schimbat dramatic în ultimii cinci, dar avem nevoie de mai multă știință pentru a preveni boala. Nu am ajuns încă acolo. Așadar, deocamdată, tratăm obezitatea ca pe orice altă boală. Obezitatea nu este mai importantă sau mai puțin importantă decât hipertensiunea, diabetul sau astmul.
Mesajul meu pentru voi, românii, este că, dacă dezvoltați boala obezității, nu este vina voastră, dar este responsabilitatea voastră și a noastră, ca doctori, să găsim o soluție. Așadar, vă rog să vă contactați medicii și să îi întrebați dacă vă pot ajuta, pentru că, de acum, există terapii nutriționale mai bune, medicamente mai bune și chiar tratamente chirurgicale performante care vă pot ajuta.
Profesorul sud-african Carel Le Roux este medic și cercetător specializat în medicină metabolică și patologie. Și-a finalizat studiile medicale la Școala de Medicină a Universității din Pretoria și a obținut doctoratul la Imperial College London, unde, ulterior, a devenit profesor și a preluat conducerea departamentelor de cercetare medicală. Din 2011, este președintele Departamentului de Patologie Experimentală și, totodată, directorul Institutului de Medicină Metabolică, la University College Dublin.
Atlet excepțional și fost campion al continentului african la aruncarea greutății, prof. dr. Le Roux se bucură astăzi de recunoașterea comunității academice mondiale datorită cercetărilor sale privind controlul apetitului, chirurgia bariatrică și legătura dintre obezitate, diabet și comunicarea dintre intestin și creier. Este laureatul unui însemnat număr de premii internaționale prestigioase, a primit mai multe distincții de stat, a publicat zeci de articole științifice considerate revoluționare și a devenit mentorul mai multor generații de cercetători.
↘ ROLUL CREIERULUI ÎN OBEZITATE
- Apetitul și sațietatea – Creierul, în special regiuni precum hipotalamusul și centrele de recompensă, reglează semnalele de foame și sațietate.
- Sensibilitatea la insulină – Insulina, un hormon cheie în metabolismul glucozei, afectează creierul și influențează depozitarea grăsimilor și apetitul.
- Sistemul de recompensă – Sistemul de recompensă al creierului se modifică în obezitate, făcând ca alimentele cele mai gustoase (adesea nocive) să fie și cele mai recompensatoare.
- Controlul cognitiv – Obezitatea poate afecta regiunile creierului responsabile de luarea deciziilor și controlul impulsurilor, influențând alegerile alimentare.
Obezitatea și tendințele ei alarmante de creștere sunt o preocupare majoră pentru comunitatea medicală mondială. Se estimează că, până în 2035, aproape două miliarde de oameni vor suferi de obezitate. În plus, obezitatea infantilă este prognozată să crească, între 2020 și 2035, cu 100%, conform Institutului Național de Sănătate Publică.
