- Respirația este o funcție vitală, al cărui scop este oxigenarea sângelui și, deci, a tuturor țesuturilor corpului. Se petrec multe procese între momentul în care aerul este inspirat și clipa în care oxigenul se instalează în celulele roșii din sânge. Acest rezultat al respirației – oxigenarea celulară, înseamnă, de fapt, supraviețuirea noastră minut după minut.
- A respira este vital, dar doar respirația corectă depășește pragul supraviețuirii și devine un pașaport pentru sănătate și longevitate. Din păcate, însă, un cumul de factori socioculturali și standarde impuse de societate au făcut ca, încet-încet, preocuparea pentru estetica nasului să devină disproporționat mai mare decât grija pentru sănătatea acestuia.
- „Nu sunt mulți cei care conștientizează că nasul este unul dintre organele care ne ajută să avem o viață bună, motiv pentru care trebuie să îi întreținem sănătatea!“ – ne previne un specialist în ORL. Așadar, o scurtă lecție despre legătura dintre nas, respirație și longevitatea sănătoasă, predată în rândurile care urmează de conf. univ. dr. Bogdan Popescu…
Omul Bogdan Popescu este înzestrat cu calitățile celor hărăziți să-și aștearnă talentul, învățătura și energia în slujba oamenilor. În mod cert, providența a luat aceste lucruri în calcul când l-a orientat pe o cale la capătul căreia a devenit, deopotrivă, medic, mentor și profesor. Lecțiile de sănătate pe care le ține în această triplă ipostază sunt o misiune pe care doctorul Bogdan Popescu a extins-o, de această dată, pentru cititorii Longevity. În tonul prezenței sale obișnuite – o combinație inconfundabilă de seriozitate și jovialitate întotdeauna perfect dozate, dr. Bogdan Popescu își începe lecția spunându-ne cu franchețe că sănătatea, pe termen lung, și-o face fiecare cu mâna lui. Apoi, explică…
- Respirația nazală versus respirația orală
Nu sunt mulți cei care conștientizează acest lucru, dar nasul este unul dintre organele care ne ajută să avem o viață bună. Dacă nu respirăm pe nas, alternativa este să respirăm pe gură. Dar nu este unul și același lucru. Ceea ce trece prin nas și este livrat plămânilor are o calitate mult îmbunătățită față ce de ceea ce respirăm pe gură. Cel mai evident beneficiu al respirației nazale provine de la așa-numitele turbinate sau cornete nazale, care sunt niște mici structuri osoase, în formă de lamele, acoperite cu mucoasă, situate pe peretele lateral al cavităților nazale. Ei bine, aceste turbinate umidifică aerul uscat și îl încălzesc la temperatura optimă pentru plămâni, un proces extrem de important. Totodată, alături de firele de păr nazale, ele acționează și ca un sistem de filtrare. Cum? Mucusul produs de mucoasa care acoperă cornetele nazale captează particulele mari din aerul inspirat – praf, polen, bacterii, virusuri. Particulele captate sunt apoi transportate spre exteriorul foselor nazale prin acțiunea unor cili. Putem spune că nasul luptă în prima linie de apărare a sistemului imunitar.
- Aerul poluat versus durata de sănătate
Toate acestea sunt motive pentru care trebuie să avem mare grijă de sănătatea nasului, implicit de curățarea lui. Avem la îndemână destul de multe variante la care oricine poate apela, în confortul propriului cămin, ca să își întrețină sănătatea nasului. Există varianta spălăturilor nazale, care se practică utilizând diferite dispozitive, cu diferite substanțe. Curățarea nasului cu ser fiziologic, de exemplu, este una dintre cele mai la îndemână, mai ieftine și mai sănătoase metode de a îndepărta impuritățile care se depun în timpul zilei. Bucureștiul se situează pe un loc fruntaș în topul celor mai poluate capitale europene, iar în țară avem orașe mari care întrec cu mult Bucureștiul la capitolul poluare. Asta înseamnă că, nevoiți fiind să respirăm un aer poluat, este neapărat să ne îngrijim ca nasul să-și îndeplinească funcțiile vitale cât mai bine, menținându-l curat.
- Localități poluate, morbiditate crescută
Zonele poluate sunt cunoscute ca fiind generatoare de morbiditate, adică de condiții patologice care fie duc la o moarte timpurie, fie determină dezvoltarea unei patologii care afectează calitatea vieții. Calitatea aerului pe care îl respirăm este în relație de directă proporționalitate cu durata de viață și cu durata de sănătate. Crește poluarea, cresc și șansele de a dezvolta diferite boli, iar a renunța cu toții la mediul urban este, practic, imposibil. Așadar, vrând-nevrând, este foarte posibil să ne alegem cu un nas afectat de inflamarea cronică a mucoasei nazale, ca de altfel și a întregii mucoase a tractului respirator. Ei bine, o mucoasă inflamată cronic își pierde din proprietăți și ajunge să nu-și mai îndeplinească funcțiile corect. Așa se face că aerul care ajunge în plămâni în atari condiții este de o calitate din ce în ce mai slabă.
- Probleme respiratorii, dificultăți majore
Este toamnă și, vorbind despre calitatea aerului, nu pot să nu mă gândesc la bătăile de cap teribile pe care ambrozia le dă pacienților noștri și, uneori, chiar și nouă, medicilor. Genul acesta de alergie direct legată de calitatea aerului, direct conexată cu reactivitatea epiteliului respirator (țesutul specializat care căptușește căile respiratorii și are rolul de a captura particulele străine) trebuie controlată, pentru că o alergie nazală netratată la timp sau tratată incorect ori incomplet poate duce la apariția astmului bronșic, care este o problemă pulmonară. Mai există o multitudine de alte patologii pulmonare care pot fi dezvoltate de particulele mici care, într-un final, ajung să deterioreze funcția pulmonară într-atât încât, în unele cazuri, să ne creeze o dificultate majoră inclusiv în activitățile obișnuite de peste zi.
- Sindromul apneei de somn și moartea subită
În mod evident, problemele respiratorii nu ne afectează doar activitatea diurnă, ci și odihna nocturnă, indispensabilă sănătății și longevității. Apneea de somn, de pildă, apropo de longevitate, este o problemă cât se poate de serioasă, pentru că, netratată, crește riscul de moarte subită. Ne dorim să trăim mai mult, dar ne dorim să avem și un trai mai bun, care presupune să fim grevați de cât mai puține boli. Sau, dacă avem boli, să fie boli controlate sau în stadii incipiente, care să poată fi ținute sub control. În condițiile unui somn prost, suntem predispuși la diferite probleme metabolice și mă refer, în principal, la diabet. E cunoscută asocierea dintre somnul insuficient și de slabă calitate cu diabetul, obezitatea, problemele de dispoziție sau cele de memorie. Persoanele care dorm mai puțin au mai multe momente de anxietate, sunt mai predispuse la depresie și candidează cu succes pentru un trai mai prost. În timpul somnului, se secretă un hormon care ne ajută să ne refacem masa musculară și structura osoasă, dar și să controlăm țesutul gras. Deci, un somn corect și de bună calitate ne ajută să fim mai bine atât din punct de vedere psihic, cât și fizic și contribuie la buna funcționare a sistemului imunitar.
- Respirație, masă corporală, stil de viață
Trebuie înțeles că apneea în somn este un sindrom, pentru că nu doar nasul intervine în pasajul aerului către plămâni. Există probleme care pot să apară la nivelul gâtului sau la nivelul gurii. Pacienții care suferă de obezitate sau care au un strat adipos mai gros la nivelul gâtului au, în timpul somnului, o problemă de căi respiratorii, în sensul în care acestea se îngustează. Așadar, nu e suficient să avem un somn liniștit, în parametri corespunzători. Nu este suficient nici să avem în jur un aer de calitate, cu o umiditate de 40-45% și o concentrație de oxigen suficientă. Mă refer aici la tot ce înseamnă aerul care ajunge în plămâni, deci la calitatea aerului. Când avem de-a face cu apneea în somn, care predispune la moarte subită, aceasta trebuie investigată. Există investigații care se fac inclusiv din punct de vedere ORL și pneumologic, iar tratamentul este fie conservator, fie chirurgical. Cert este că pacientul e cel care trebuie să adopte un stil sănătos de viață, să-și controleze greutatea și să își curețe nasul înainte de a dormi. Este nerealist să țintim longevitatea fără un stil de viață sănătos.
- Deprecierea – îmbătrânire sau patologie?
Apropo de longevitate – tot ce se întâmplă cu corpul uman, în principiu după vârsta de 25-30 de ani, presupune o depreciere a structurilor, adică a corpului și a funcțiilor. Capacitatea pulmonară se dezvoltă până în jurul vârstei de 25 de ani, iar funcția mirosului își atinge maximul până la 30 de ani. Auzul, un alt exemplu din sfera ORL, este dezvoltat maxim în jurul pubertății. După încheierea pubertății, lucrurile încep să se deprecieze. Degradându-se, evident că trebuie să fim atenți la simptome, pentru a putea gestiona corect deprecierea. De pildă, scăderea de auz este, în general, percepută destul de târziu. De ce nu în timp real? Pentru că auzul omului este stereo și, de obicei, nu scade la ambele urechi odată și în același grad, urechea care este mai sănătoasă compensează urechea mai slabă. Și mă refer acum doar la îmbătrânirea organismului fără alte probleme de sănătate, fără patologii specifice urechilor, nasului, gâtului etc. Practic, toate funcțiile organismului, deci și simțurile, îmbătrânesc, iar noi trebuie să fim atenți la semnale și la rata la care intervin. Dacă simptomele se ivesc mai devreme decât ne-am aștepta, este necesar să apelăm la doctor. Concret, o pierdere de auz anterioară vârstei de 50-55 de ani este o problemă. La fel e și pierderea mirosului înainte de 65-70 de ani. În concluzie, dacă observăm o deteriorare a funcțiilor sistemelor auditiv, gustativ sau olfactiv, e bine să ne îndreptăm către un medic specialist, care poate să facă diferența între o patologie sau o pierdere fiziologică de îmbătrânire a acestor funcții.
Dragi cititori, longevitatea sănătoasă se clădește și nimeni nu poate contribui la această construcție de o viață mai mult decât noi înșine!
