Medicul Dan-Claudiu Tănăsescu este unul dintre cele mai efervescente personaje ale „boemei” culturale bucureștene din anii ’70, ‘80. A absolvit Facultatea de Medicină în 1964 și și-a îmbrățișat meseria cu pasiune până în ultima zi de lucru. De-a lungul vieții, Dan Claudiu Tănăsescu a scris 12 volume de proză, roman și nuvelă, nenumărate articole în revistele culturale ale vremii, dar și cronică sportivă. Dintre cele 12 volume de nuvelă și roman aș aminti aici preferatele mele – „Soarta unui vânzător de gablonzuri”, din 2016, și romanul „Ultimul zâmbet”, apărut în 2013.
Dr. Claudiu Tănăsescu încă mai scrie cronică de fotbal și, la cei 85 de ani ai săi, cu spiritul critic, tonul sarcastic și în cheia pamfletului, disperă personaje mai mult sau mai puțin celebre ale lumii fotbalului românesc.
Revenind la Boema artistică bucureșteană de dinainte de 1990, așa cum este consemnat în biografia „Cazul Doctorului Tănăsescu”, „Dom’ Doctor” – cum e alintat cu respect de prieteni și apropiați – a fost prieten cu scriitori celebri, precum Eugen Barbu și Corneliu Vadim Tudor, cu poetul Nicolae Adam, cu criticul literar Nicolae Ungheanu și cu actori celebri, precum Marga Barbu sau Ștefan Bănică, dar și mulți alții. Unii dintre ei i-au fost pacienți. A avut o prietenie specială cu Fănuș Neagu, o relație despre care se spune că a fost cu totul deosebită, doctorul Tănăsescu fiind, practic, lângă celebrul scriitor până în ultimul moment al vieții, încercând să se împotrivească sorții ce îi fusese rezervată bunului său prieten.
După 1990, dr. Dan-Claudiu Tănăsescu a intrat în politică, unde a lăsat urme, în cei peste 15 ani în care a ocupat funcții publice. Marea sa pasiune a rămas totuși profesia, cea de medic. „Din dragoste pentru oameni” – spune, simplu, medicul Tănăsescu.
Dan Claudiu Tănăsescu este un personaj cu o viață agitată, stresantă, trăită intens, atât intelectual, cât și fizic, iar la venerabila vârstă de 85 de ani este un om activ, cu planuri extrem de motivante, la care lucrează zilnic.
Evident, când întâlnești un asemenea personaj, care pare să dețină mult râvnitul „secret al longevității”, vrei să vorbești cu domnia sa și, dacă există vreun astfel de „secret“, să încerci să îl afli. Și să-l împărtășești…
Cum priviți ideea longevității?
Dr. Claudiu Tănăsescu: Ca pe o speranță! Nu degeaba se spune că… speranța nu moare niciodată! Se pare că longevitatea este un secret al… naturii, dacă suntem tentați să-l ocolim pe Dumnezeu!
Există un secret al longevității?
Dr. Claudiu Tănăsescu: Da, acest bănuit secret stă de fapt în stroma organismului. ADN-ul și ARN-ul sunt elementele care ascund încă secretul. Mulți cred că se știu mai toate despre acest mister, dar se înșală. Fără tăgadă că știința cu cercetările ei, unele fructuoase, a făcut pași serioși, însă aceștia sunt încă precum ai acelor copilași care se străduiesc să părăsească premergătorul! Încă există un mister al vieții!
Longevitatea este o problemă ce ține de „un stil de viață” sănătos ori este o „temă” a medicinei, a cercetării corpului uman, a genomului, a biotehnologiei, farmacologiei, a tuturor celorlalte domenii adiacente medicinei?
Dr. Claudiu Tănăsescu: Eu nu sunt farmacolog, nici specialist în biotehnologie, ca să raportez totul la marile descoperiri privind anatomia, fiziologia și biochimia organismului uman, așa că văd longevitatea, în primul rând, prin experiența unui medic hârșâit în această meserie nobilă, dar grea. Apoi, și ca un pământean care are norocul (sic!) să se laude că a trecut prin mulți ani – acum, numărându-i, cu oarecare sfială, rezultă că sunt 85. Revenind la întrebare, cred că ambele aspecte sunt importante – și stilul de viață, și descoperirile medicinei – fără a fi însă determinante, ci doar contributori la menținerea unei sănătăți ce poate conferi longevitate.
Longevitatea este cadrul conceptual al ideii de a trăi mai mult și sănătos. E o aspirație a fiecărui individ normal. Secolul XXI îndeplinește condițiile ca această dorință să devină realitate? Știința în general, medicina în particular, contribuie esențial la prelungirea unei vieți sănătoase?
Dr. Claudiu Tănăsescu: În principiu, da! Mai toți oamenii, bogați ori săraci, doresc să trăiască mai mulți ani. Ei bine, dorința multora dintre ei mizează pe păstrarea sănătății, o idee la îndemână, dar nu neapărat un individ sănătos tun trăiește garantat ani mulți, ajungând longeviv. Sunt destui care contractează câte-o boală de care nu mai au scăpare și care până la urmă îi trimite, adesea prematur, într-un areal ocupat de cruci! Dar, desigur, ca prognoză, se poate spune că cei cu o sănătate robustă pot nădăjdui la… longevitate. Este adevărat că ultimele descoperiri din domeniul medical au rezolvat în bine, chiar miraculos, o mulțime de îmbolnăviri care scurtau viața pacientului. O să dau numai două exemple. Primul este invenția stenturilor, o procedură salutară. Aproape toți bolnavii care se căpătuiesc, din păcate, cu câte-un infarct miocardic sunt salvați miraculos de tubușorul acela care, introdus în artera coronară astupată, o permeabilizează și omul își reia viața și activitatea imediat, fără vreo teamă. Al doilea exemplu îl constituie investigațiile efectuate cu computerul tomograf, cu ajutorul căruia devine posibilă o examinare perfectă a întregului organism. De aici, un diagnostic corect urmat de tratamentul adecvat. Deci se poate spune că știința contribuie la prelungirea vieții.
Societatea, colectivitatea, comunitatea joacă vreun rol în obiectivul individului de a avea o viață lungă și sănătoasă?
Dr. Claudiu Tănăsescu: Parțial, cred că da. Depinde unde te-ai născut, în ce ambianță stai, cât de avansată este colectivitatea unde te afli, cum trăiești, dar mi se pare relativ. De ce? Fiindcă sunt unii cerșetori care trăiesc cum trăiesc și ajung la vârste înaintate, iar pe de altă parte, oameni cu posibilități materiale de invidiat, care beneficiază de niște condiții de existență împărătești, dau ortul popii devreme, lăsând în urmă… regrete, dar și averi imense!
Cum priviți așa-numitele suplimente alimentare?
Dr. Claudiu Tănăsescu: Majoritatea sunt niște falsuri, ba unele chiar toxice, ele fiind comercializate mai cu seamă cu scop exclusiv pecuniar și nu cu intenția creștinească de a ajuta realmente sănătatea omului. Dar unele, care-s cunoscute, fără prea multe ingrediente în ele, pot avea un efect benefic asupra stării de sănătate. Dar luate cu insistență și îndelung, nu prea cred că reușesc să-l urce pe consumator în arca longevității!
Se spune că tehnologia ne ușurează viața. Într-adevăr, facilitează comunicarea, simplifică sarcinile casnice, diversifică petrecerea timpului liber, ne distrează chiar și ne pune imaginația la lucru. Este tehnologia, dincolo de cercetare, un factor care contribuie la dezvoltarea atât fizică, cât și psihică a omului în ansamblu?
Dr. Claudiu Tănăsescu: Așa și așa! Vedeți dumneavoastră, această tehnologie este deosebit de importantă și utilă, dar depinde unde se aplică, când și cât! Am dat mai înainte două exemple, dar sunt și tehnologii avansate – este drept, nu din domeniul medical – care pot leza starea individului. O să mă dezavuați, poate când spun că telemobilele astea, de care am ajuns să fim legați ca de mamă prin ombilic, tabletele, date „în folosință” deplină și necontrolată copiilor și tinerilor, strică și elementul fizic și cel psihic. Cum? Simplu. Mânuitorii lor stau zilnic ore întregi pe scaun ori în pat. De aici lipsa efortului fizic, ce duce la lene, la lipsa dorinței de a practica jocuri în aer liber ori pur și simplu de a se plimba ș.a.m.d. Când ies și ei din casă, îi recunoști: palizi, cu ochii încercănați, slabi, cu privirile pierdute. Apoi, și din punct de vedere psihic starea acestora se modifică. Devin apatici, dezinteresați, leneși chiar, nu mai vor să muncească, lasă totul în seama altora ori a familiei și pe mulți dintre ei nici prieteniile nu-i preocupă. Nu sunt puțini dintre ei cei care îmbrățișează consumul de substanțe nepermise, distrugându-și printr-o crasă inconștiență sănătatea. Ar fi multe de spus la această întrebare, dar, vorba ardeleanului, ajungem la… Apahida!
Ce ați recomanda celor ca și-au făcut un scop din a avea o viață lungă și sănătoasă?
Dr. Claudiu Tănăsescu: S-o țină tot așa! Unii cu un regim strict de viață, alții cu un trai dezordonat, alții cu socoteală, fiindcă nimeni nu cunoaște, cum spuneam, secretul unei vieți îndelungate. Eu am ajuns la vârsta asta și nu pot spune că am dus o viață liniștită sau că am respectat niscaiva regimuri alimentare ori un comportament ireproșabil! E drept că am fost relativ cumpătat. Nu m-am îmbătat niciodată, cu toate că am băut și eu, ca tot omul, câte-o pălincă ori câte-un șpriț de vară, adică subțire, 60 cu 40, cum făcea și ne recomanda și nouă regretatul scriitor și jurnalist Eugen Barbu. „Patruzeci vin și șaizeci apă, copii, dacă vreți să nu vă lingă câinii pe bot!”, spunea el.
Probabil, este deja o axiomă faptul că, mai ales după o anumită vârstă, controalele medicale regulate te pot ține sănătos. Cât de eficiente sunt ele și cum contribuie la ceea ce numim o viață lungă, lipsită de boli?
Dr. Claudiu Tănăsescu: Poate și pentru că sunt medic, recomand cu insistență ca fiecare persoană să-și facă timp pentru controlul sănătății. Mulți spun „Nu mă duc să mă consulte doctorul, că cine știe ce-mi găsește!”. Păi, tocmai ăsta-i scopul. O boală, oricât de gravă, dacă este depistată devreme, dă posibilitatea medicului să intervină eficient, să poată trata pacientul până la vindecare. Dacă bolnavul merge la doctor într-o fază avansată a bolii ori cu tot soiul de complicații, situația devine neplăcută, chiar gravă. Și atunci, șansele de vindecare și supraviețuire scad. Îmi pare rău că trebuie să amintesc o situație demoralizatoare, ivită după bănuita Revoluție din ’89, care a dus la anularea și dispariția unor controale obligatorii (în numele nu știu cărei democrații ori libertăți?!), care depistau precoce multe boli. Așa era, de pildă, controlul efectuat tuturor femeilor pentru depistarea cancerului de col uterin, ori MRF-ul, care depista tuberculoza. Acum, renunțându-se la aceste acțiuni, cancerele la femei sunt în continuă creștere, iar TBC-ul asemenea! Păi?!
Domnule doctor, sunteți un om ajuns la venerabila vârstă de 85 de ani. Mulți înainte și să vă dea Dumnezeu sănătate și numai bucuri! Încă mai scrieți, cu succes, articole, editorial, cărți etc. Sunteți un om activ, atât intelectual cât și fizic. Spuneți-ne secretul dumneavoastră!
Dr. Claudiu Tănăsescu: Mulțumesc pentru urare! Secretul e… complex! Întâi intră în calcul moștenirea unei strome în parte decelabile de la părinți. Mama mea, o bulgăroaică strașnică, a trăit aproape de optzeci de ani, murind în plină sănătate din cauza unei mușcături de păianjen. A contractat o discrazie sanguină gravă și… nu s-a mai putut face nimic, în pofida cohortei de profesori și medici de elită care s-au străduit din răsputeri s-o salveze. Bunica mea din partea mamei a trăit 95 de ani. Așadar, cred eu, stroma, moștenirea genetică! În ciuda faptului că am avut o viață agitată, cu destule supărări, am muncit mult, cu multe nopți nedormite, făcând gărzi pe Salvare! În plus, m-au mai încercat câteva boli, dar organismul meu a rezistat fără multe eforturi, fără renunțări drastice ori pumni de medicamente. Însă un factor important cred eu că a fost – desigur, pe lângă altele, unele discutate deja – atmosfera din cadrul familiei. Liniștea, lipsa totală a neînțelegeri ori disputelor, nu mai spun de certuri, în prezența unei alimentații cu de toate, dar fără exagerări, mereu cu gânduri pozitive, toate acestea m-au „transportat” spre această vârstă. Deocamdată merg pe picioarele mele și nu am nicio prietenie cu… domnul Alzheimer! Vă fac o destăinuire: sunt căsătorit cu soția mea de peste șaizeci de ani, și în toată această perioadă nu ne-am certat niciodată! Dar, înainte de toate, cred cu toată ființa mea că pe umeri mi-a stat și îmi stă mâna sfântă a lui Dumnezeu!
