Maestrul etern Florentin Marinescu are 75 de ani, este un pionier al artelor marțiale în România, o legendă a sportului la nivel mondial și președintele Federației Române de Arte Marțiale. Deținător al centurii negre în Judo, Jiu-Jitsu și Karate, după aproape 60 de ani dedicați artelor marțiale, Florentin Marinescu a devenit singurul practicant din România şi printre puţinii din lume care deţine centura roșie cu 10 dan acordată de cele mai mari trei federaţii internaționale de Jiu-Jitsu de pe mapamond, împreună cu cea mai importantă federație de qwanqido. Reunirea acestor patru federații în vederea acordării în comun a supremei distincții maestrului Florentin Marinescu a fost o premieră mondială. De altfel, Florentin Marinescu este protagonistul multor premiere…
Shihan Florentin Marinescu a început să practice judo la vârsta de 10 ani și, apoi, la scurt timp, a descoperit și tainele Jiu-jitsu. La 16 ani era deja instructor de Judo și Jiu-jitsu, iar la sfârșitul anilor ’60, descoperea și Karate-do. De-a lungul carierei sale, Florentin Marinescu a avut un singur motto: “Viața este o întrecere cu tine însuți. Astăzi să fii mai bun ca ieri și mâine, mai bun ca astăzi”. Astăzi, Shihan Florentin Marinescu se poate mândri că a pregătit în cariera sa aproape 40.000 de sportivi cu vârste cuprinse între 14 și 70 de ani.
Florentin Marinescu este și unul dintre oamenii din spatele succesului din 1986 al echipei de fotbal Steaua București – câștigarea Cupei Campionilor Europeni. A fost preparatorul psiho-fizic al Stelei ’86, an în care, pentru prima dată în fotbalul românesc, alături de pregătirea fizică a jucătorilor, a fost introdusă și pregătirea psihică. A fost, de asemenea, preparator fizic al echipei naționale de rugby, unde a aplicat cu succes aceeași rețetă care îmbină pregătirea fizică și cea psihică. Se întâmpla în perioadă în care România avea una dintre cele mai bune echipe din rugby-ul mondial…
Shihan este un nivel superior unui Sensei, profesorul din artele marțiale – este Maestrul care deține minimum 7 Dan. Florentin Marinescu este Shihan cu 10 Dan, în condițiile în care, până nu de mult, gradul 10 Dan nu putea fi acordat decât post-mortem, având semnificația simbolică pentru perfecțiunea absolută – maestru etern – care, în cursul vieții, ar fi imposibil de obținut. Ce poate fi mai frumos decât să vorbești despre longevitate cu un maestru intrat, din timpul vieții, în Eternitate?…
Sportul este o șansă la longevitate
Shihan, legendarul jurnalist sportiv american Heywood Broun obișnuia să spună că sportul nu construiește caracterul, ci îl dezvăluie. La rândul dvs., sunteți o legendă la nivel mondial, cu nu mai puțin de 65 de ani dedicați sportului. Sunteți de acord cu afirmația lui Broun?
Shihan Florentin Marinescu ● Într-un fel, Broun are dreptate, dar afirmația nu e în totalitate corectă. Cred că adevărul e undeva la mijloc. Inițial, trebuie să ai un sâmbure de caracter, dar apoi el se construiește. Se educă prin ani de muncă, de studiu, prin însușirea și înțelegerea unor principii și reguli morale și mai ales prin respectarea lor. Sportul, amator sau profesionist, întărește caractere și educă. Nu este vorba doar despre performanță fizică. Mă refer la ceea ce latinii numeau mens sana in corpore sano – o minte sănătoasă într-un corp sănătos.
Caracterul se formează după ani de muncă, de studiu – de învățătură, dacă vrei. Inițial, acel sâmbure de caracter se dezvăluie prin practicarea sportului, pentru ca, ulterior, să se șlefuiască prin sport, să capete exercițiul respectării unor principii și reguli, să fie educat într-un anumit spirit, de pildă fair-play-ul.
Dacă ar fi să finalizez cât mai concis ideea, aș spune că, în concordanță cu principiile pedagogiei, educația prin sport schimbă caracterul individului și consecința directă se manifestă în viață, prin atitudinea pe care o are zi de zi, prin conduită, prin modul în care face față provocărilor vieții. Modul cum își domină un individ frica sau dorințele, cum își găsește motivațiile sau tenacitatea cu care își urmărește scopurile, toate acestea țin de caracter. Un caracter educat de experiența de viață, de învățătură și de educația prin sport.
Sportul este, în mod incontestabil, unul dintre pilonii pe care se construiește longevitatea unui individ. Dar depășind nivelul individual, credeți că un program generalizat pentru sportul de masă ar putea contribui la sănătatea fizică și psihică, la longevitatea societății?
Shihan Fl. Marinescu ● Este demonstrat fără putință de tăgadă faptul că practicarea regulată a sportului are drept consecință directă longevitatea individului. O viață lungă și sănătoasă sunt argumente pentru a practica regulat un sport, pentru că nu toți și nu tot timpul ne gândim la performanța competițional sportivă. În principiu, sportul de masă e benefic și pentru individ, și pentru sănătatea societății. E educație fizică. Sportul practicat individual ori sportul de masă contribuie la pregătirea pentru viață și la desăvârșirea ca individ. Contribuie la menținerea unei stări în care indivizii se pot dezvolta și trăi normal din punct de vedere fizic și psihic, la orice vârstă. Nu e același lucru dacă te târăști, dacă mergi sau dacă alergi. Sunt lucruri diferite, care depind de tine, ca individ, și care se reflectă la nivel de grup social, de popor. Practicarea sportului de masă are ca rezultat o națiune sănătoasă și longevivă. Sportul are la bază educația fizică, cea care poate genera și mulțumire de sine. Dincolo de o pregătire în care ne dezvoltăm fizicul în special și calitățile fizice în general, găsim în sport și o anumită satisfacție.
Acesta este un aspect al sportului de masă. Un alt rezultat al implementării programelor sporturilor de masă este acela al plajei bogate de sportivi promițători care pot fi selectați în vederea reprezentării la vârf a cluburilor și națiunii în competițiile de anvergură, pentru că sportul înseamnă, de fapt, competiție, jocuri sportive, înseamnă spectacol și una dintre cele mai valoroase modalități de a petrece timpul liber.
Vorbeați despre sănătate, dezvoltare personală, educație, experiență și caracter ca valențe construite și șlefuite ca urmare a practicării sportului competițional. Credeți că și recunoașterea valorii rezultatelor obținute stă pe același palier cu cele menționate anterior?
Shihan Fl. Marinescu ● Recunoașterea valorii este importantă, chiar esențială, dar eu, ca practicant al artelor marțiale, cred că mult mai important este faptul că sportul poate fi o întrecere cu tine însuți. Japonezii spun că astăzi trebuie să fii mai bun decât ieri, iar mâine, mai bun decât astăzi. Întrecerea trebuie să fie mai întâi cu tine însuți. Cu alte cuvinte, eu sunt etalonul, eu mă văd, mă simt, mă pot întrece pe mine însumi făcând în fiecare zi un efort care să se concretizeze într-un eu mai bun. E o altă paradigmă, pentru că, în general, în sport, concurezi în permanență cu altcineva dar, în ultimă instanță, tot pe tine te întreci pentru că timpii sau distanțele pot fi lucruri relative, judecate în funcție de referențial. Dacă mă raportez la eforturile pe care le fac, timpii sau distanțele pot fi mai mici ori mai mari în funcție de eforturile depuse ori pe care sunt dispus să le fac. Eu așa procedez – le induc oamenilor pe care îi antrenez ideea că, până la întrecerea cu un adversar, întrecerea este cu tine însuți.
Revenind… După 65 de ani de activitate sportivă glorioasă și o carieră prodigioasă în domeniu, considerați că ar fi necesar ca România să aibă un program, o politică națională de încurajare a sportului de masă? Ar trebui să fie sportul o prioritate națională, ca în alte țări?
Shihan Fl. Marinescu ● Este absolut necesară o politică națională în domeniul sportului de masă. Și da, având în vedere societatea în care trăim, ar trebui să fie o prioritate națională cu scopul de a avea o națiune sănătoasă atât fizic, cât și psihic. Și nu ar fi o noutate. Astfel de idei există încă din antichitate. E o condiție legată de sănătatea și longevitatea individului, de longevitatea unei societăți și, până la urmă, e o măsură pentru a asigura longevitatea unui grup social, a unei națiuni. Și ar trebui să fie generațional. Revin la dictonul latin Mens sana in corpore sano. Antichitatea înțelesese valoare sportului de masă – și-au dat seama că atât timp cât trupul este sănătos, și mintea se poate dezvolta sănătos. Cu un program de sporturi de masă, în care sunt încurajați de la cel mai mic, până la cel mai vârstnic membru al comunității, poți face o serie de lucruri extraordinare și poți vorbi de o colectivitate mult mai sănătoasă. Studiile au demonstrat că o dezvoltare fizică sănătoasă vine și cu o dezvoltare psihică în armonie cu mediul, cu cerințele societății și face ca individul să accepte și să abordeze mult mai bine provocările vieții.
Istoria a demonstrat că sportul de masă, practicat de la cele mai fragede vârste, aduce numai beneficii individului. Se va dezvolta mult mai bine din punct de vedere motric. Va crește bine, va fi bine proporționat fizic și apt pentru mai multe tipuri de muncă necesare în societate. Procentul de obezitate al unei societăți care practică sportul de masă este mult mai scăzut. Pentru o națiune, un program de sporturi de masă nu aduce decât beneficii. Știau asta și anticii. În antichitate, au fost societăți care încurajau indivizii să facă sport exact din această rațiune – dezvoltarea unei națiuni viguroase și puternice.
Din punctul de vedere al sportului de masă, ultimii noștri 35 de ani au însemnat un regres sever. Sportul, în general, a decăzut. Cei care au condus și influențat destinele sportului românesc, deși au fost majoritar selectați din foști sportivi, unii chiar de performanță, nu au avut suficient de multă educație să înțeleagă fenomenul. Pe de altă parte, au provenit din diverse sporturi și, atunci, a avut fiecare afinitate pentru sportul pe care îl practicase, iar pentru restul, mai puțin sau deloc.
Azi, o nouă viziune politică și administrativă despre sport, la nivel național, este mai necesară decât oricând. Am ajuns la momentul în care toți avem telefoane smart, în care accesul la internet este facil, în care rețelele sociale fac parte la propriu din viața noastră. S-a creat, astfel, dependența de noi provocări, care a dat naștere unor fenomene de masă dăunătoare pentru noile generații, cum ar fi sedentarismul ori anxietatea. Din păcate, nici familia nu mai îndeamnă tinerii să facă sport de plăcere. Actualele generații tinere sunt copiii generațiilor care, ieri, adolescenți fiind, erau scutiți de educație fizică și sport. Să concluzionez! Prima responsabilitate a celor care conduc o națiune este să învețe tinerii să stea în picioare, cu capul sus și cu preocuparea de a se menține sănătoși. Sănătos de la o vârstă fragedă înseamnă o viață lungă și activă.
Vedem sportivi fabuloși a căror stea apune repede și sportivi la fel de valoroși și longevivi în același timp. Se spune că vârsta nu este o barieră, ci doar o limită pe care ți-o fixezi în mintea ta. Cât de corectă poate fi această alegație în contextul competițiilor sportive?
Shihan Fl. Marinescu ● Competițiile sportive înseamnă spectacol. Înseamnă întrecere fair play. S-a stabilit că cea mai importantă competiție sportivă, Jocurile Olimpice, trebuie să fie și cel mai educativ spectacol sportiv. Aici găsești cei mai buni sportivi din lume. E despre a-ți depăși limitele, a depăși adversarul și a fi mai bun, indiferent de sport. Jocurile Olimpice creează modele pentru tinerele generații și au demonstrat de multe ori că vârsta e doar un număr. Participarea la Jocurile Olimpice, campionatele mondiale sau europene, trebuie să fie o urmarea firească a practicării sportului la nivel de mase. Dacă o masă cât mai mare de oameni dintr-o națiune practică sportul, atunci șansele la podium în aceste competiții mondiale sunt mai mari.
Sportul trebuie să fie un element obișnuit în viața unui individ. Părerea mea este că se poate face sport între minus 9 luni și 80 de ani. Sportul ne ține sănătoși și activi, atât fizic, cât și psihic.
Orice practicant al unui stil de viață cu adevărat sănătos integrează în regimul pe care îl urmează și exercițiul fizic. Dumneavoastră ridicați lucrurile la un nivel superior și afirmați că se poate face sport între minus nouă luni și plus 80 de ani? Puteți dezvolta această idee?
Shihan Fl. Marinescu ● E un concept. Mămicile, încă dinainte de a naște, când s-au hotărât să aducă pe lume un copil, ar trebui să facă puțină mișcare pentru ca organismul să facă față mai bine perioadei prenatale și nașterii propriu-zise. Apoi, fătul poate fi obișnuit cu înotul. Se știe că nașterea în apă are mai multe avantaje decât nașterea clasică. Știința a demonstrat asta. Dezvoltarea armonioasă a fătului este intrinsec legată de mișcare. Cu cât exercițiile fizice sunt făcute mai regulat, de la o vârstă cât mai fragedă, cu atât sunt mai bune premisele unei vieți sănătoase ca adult și, apoi, ca vârstnic. Sportul, așa cum am mai spus, înseamnă o șansă la longevitate, adică o viață lungă și activă. Să facem sport! Să educăm copiii să facă sport regulat! Astfel, le dăm o șansă la o viață lungă și sănătoasă.
