Spiritualitatea și longevitatea sunt concepte care au fost explorate în numeroase studii și discuții în legătură cu îmbătrânirea. Deși nu există dovezi științifice definitive care să lege în mod direct spiritualitatea și longevitatea, unele cercetări sugerează că practicile și credințele spirituale pot avea efecte indirecte asupra sănătății fizice și mentale, care ar putea contribui la o durată de viață mai lungă. Dr. Ligia J. Dominguez, profesor la Școala de Medicină a Universității Kore din Enna, Italia, și colaboratorii săi au publicat la începutul acestui an rezultatele unui studiu intitulat Legătura dintre spiritualitate și longevitate. Studiul a explorat dovezile disponibile ale unei relații între spiritualitate sau religiozitate și longevitate, dar și posibilele mecanisme care pot ajuta la explicarea unei astfel de relații.
Există meta-analize care indică faptul că unii factori legați de spiritualitate, cum ar fi scopul în viață și satisfacția vieții, sunt asociați cu 17% și, respectiv, 12% reducere a riscului de mortalitate. În schimb, izolarea socială și singurătatea au fost asociate cu un risc de mortalitate crescut cu 29% și, respectiv, cu 26%. Participarea la serviciul religios a fost, de asemenea, asociată cu un risc mai scăzut de deces din cauza disperării (legat de droguri, alcool și sinucidere) în rândul profesioniștilor din domeniul sănătății. Participarea la un serviciu religios mai mult de o dată pe săptămână a fost asociată cu o mortalitate de orice cauză mai mică cu 33% la femei în comparație cu cele care nu au participat niciodată la serviciile religioase.
Spiritualitate și religiozitate: asemănări și diferențe
Relația dintre spiritualitate și longevitate este complexă și cu mai multe fațete, iar experiențele individuale pot varia în mare măsură și în mod semnificativ.
„Ce înțelegem prin dimensiunea spirituală a vieții? Termenul spiritual riscă să fie înțeles într-un mod parțial sau prejudiciabil. Înțelegerea care însoțește acest cuvânt poate duce la relevarea lui în contexte religioase, confesionale: se consideră că dimensiunea spirituală este specifică celor care au o credință explicită și practică religioasă. În schimb, pentru a reda acestei dimensiuni sensul ei mai larg și pentru a recunoaște că spiritualitatea aparține fiecărei ființe umane, putem spune că este o dimensiune a vieții și, ca atare, trebuie recunoscută atunci când ne gândim la sănătatea umană“, spune prof. dr. Ligia J. Dominguez.
Unul dintre autorii cu mare experiență în cercetarea pe această temă este Harold G. Koenig, profesor de Psihiatrie și științe comportamentale la Facultatea de Medicină a Universității Duke, Carolina de Nord, a definit religia și spiritualitatea astfel:
„Religia implică credințe, practici și ritualuri legate de transcendent, unde transcendentul este Dumnezeu, Allah, HaShem sau o putere superioară în tradițiile religioase occidentale, sau Brahman, manifestări ale lui Brahman, Buddha, Dao sau adevărul suprem /realitatea în tradiţiile orientale. Aceasta implică adesea misticul sau supranaturalul. Religiile au, de obicei, convingeri specifice despre viața după moarte și reguli despre conduita în cadrul unui grup social. Religia este o construcție multidimensională care include credințe, comportamente, ritualuri și ceremonii care pot fi ținute sau practicate în medii private sau publice, dar sunt într-un fel derivate din tradiții stabilite care s-au dezvoltat de-a lungul timpului în cadrul unei comunități. Religia este, de asemenea, un sistem organizat de credințe, practici și simboluri concepute pentru a facilita apropierea de transcendent și pentru a stimula înțelegerea relației cuiva și a responsabilității față de ceilalți în a trăi împreună într-o comunitate”.
„Spiritualitatea se distinge de toate celelalte lucruri – umanism, valori, morală și sănătate mintală – prin legătura sa cu ceea ce este sacru, transcendent. Transcendentul este ceea ce este în afara sinelui și totuși și în interiorul sinelui – și în tradițiile occidentale este numit Dumnezeu, Allah, HaShem sau o putere superioară, iar în tradițiile orientale poate fi numit Brahman, manifestări ale lui Brahman, Buddha, Dao, sau adevărul/realitatea supremă. Spiritualitatea este strâns legată de supranaturalul, misticul și religia organizată, deși se extinde și dincolo de religia organizată (și începe înaintea acesteia). Spiritualitatea include atât căutarea transcendentului, cât și descoperirea transcendentului și, prin urmare, implică călătoria pe calea care duce de la neconsiderare la chestionare, fie la necredința fermă, fie la credință și, dacă este credință, atunci în cele din urmă la devotament și, în final, la predare. Astfel, definiția spiritualității este foarte asemănătoare cu religia și există în mod clar o suprapunere”.
Astfel, potrivit lui Koenig, pe de o parte, religia este un sistem de credințe și practici respectate de un grup de oameni care se bazează pe ritualuri sau pe un set de Scripturi și învățături „care recunosc, se închină, comunică cu Sacrul, Divinul, Dumnezeu“. Pe de altă parte, spiritualitatea este o calitate a naturii spiritului, un factor relevant pentru fiecare ființă umană. Pentru Christina Puchalski, profesor la Facultatea de Medicină a Universității George Washington și unul dintre pionierii mișcării de integrare a spiritualității în îngrijirea sănătății, spiritualitatea este căutarea inerentă a fiecărei persoane pentru sensul final și scopul vieții. Acest sens poate fi găsit în religie, dar poate fi adesea mai cuprinzător decât atât, pentru că poate include natura, arta, gândirea rațională etc.
Asocierea dintre spiritualitate/religiozitate și longevitate
Dr. Tyler VanderWeele, profesor de epidemiologie și biostatistică la Școala de Medicină T.H. Chan a Universității Harvard, un autor renumit pentru lucrările sale în care abordează spiritualitatea și religiozitatea în conexiune cu îngrijirea sănătății, susține că demersurile regulate pentru depistarea cauzelor de mortalitate și morbiditate sau a factorilor de risc precum fumatul, obezitatea sau supradozajul de droguri sunt valoroase, dar insuficiente, deoarece nu iau în considerare toate preocupările importante pentru viața de zi cu zi a oamenilor. El evidențiază faptul că definiția sănătății dată în urmă cu peste 70 de ani de către Organizația Mondială a Sănătății – „o bunăstare completă fizică, mentală și socială și nu doar absența bolii și a infirmității” – nu include doar componenta fizică a sănătății, ci integrează și alte laturi ale bunăstării complete – cel puțin psihică și socială – care trebuie avute în vedere la fel de clar.
„În ultimii ani, s-au acumulat dovezi cu privire la impactul spiritualității și religiozității asupra diferitelor situații de sănătate legate de longevitate. Spiritualitatea / religiozitatea au fost asociate cu un risc scăzut de mortalitate, boli cardiovasculare, cancer, sinucidere sau declin cognitiv și, pe de altă parte, au fost asociate cu îmbătrânirea sănătoasă, care duce la longevitate sănătoasă, ceea ce a sugerat și studiul nostru“, a concluzionat prof. Dominguez.