„Elixirul tinereții“ ar putea fi chiar bucuria de viață. O spune psihologul Florica Lăzăroiu și convinge lesne, pentru că o dovadă a celor spuse este chiar ea însăși. Orice eventuală susținere a acestei opinii este întotdeauna precedată de o bucurie care transpare. De ce nu ne putem bucura toți la fel? Pentru că suntem înconjurați de motive de bucurie, de speranță și de încredere, dar nu le vedem pentru că așteptarea noastră este ca acestea să ne vină simplu, din exterior, cumva…
Longevitatea, mai nou medicina longevității, se dovedește a fi o ramură a mediciniei interdisciplinară. Nutriția, sănătatea fizică și psihică, biotehnologia, chiar științele digitale sunt importante în studiul longevității. Care este legătura dintre psihicul uman și longevitate?
Psiholog Florica Lăzăroiu: E o temă deosebit de complexă. În psihologie sunt foarte puține studii dedicate explicit longevității. În general, cercetările despre vârsta a treia sunt destul de puține, mai ales în comparație cu cele despre copilărie. Asta poate spune ceva despre defensele noastre, ale tuturor, inclusiv ale psihologilor, în fața îmbătrânirii. Și a morții, aș adăuga.
Putem spune însă că o legătură importantă între psihicul uman și longevitate există. Deși factorii biologici, cum sunt cei genetici și cei care țin de sănătatea fizică sunt primordiali, nu putem ignora rolul factorilor psihici, precum și al celor sociali, în longevitate. De fapt, toți acești factori, indiferent de natura lor, se întrepătrund și sunt în legături foarte complexe între ei. Aceste legături seamănă cu cele dintre talent și realizările talentului. Natura poate fi generoasă cu noi dar și noi trebuie să îi respectăm darurile, să îngrijim și să muncim ceea ce ni s-a dat. Iar asta ține de felul în care ne raportăm la predispozițiile genetice, ține de percepțiile, atitudinile și valorile noastre. La fel este și cu longevitatea – putem avea gene bune, dar dacă nu avem grijă de sănătatea corpului și psihicului nostru… Calitatea îngrijirii de sine (și de ceilalți, căci ele sunt aproape mereu împreună) ține de factori psihici.
Cum poate influența psihicul uman longevitatea individului?
Psiholog Florica Lăzăroiu: Cred că noțiunea de longevitate este în strânsă conexiune cu cea de sănătate. Sănătatea psihică este o noțiune foarte complexă, la a cărei definire încă se lucrează. Complexitatea acestor concepte este pe măsura complexității psihicului uman și, în general, a ființei umane.
Totuși, unele criterii pentru aprecierea sănătății psihice se regăsesc în opinia mai multor specialiști iar printre cele mai importante sunt:
acceptarea de sine și a celor din jur, așa cum sunt; capacitatea de relații afective strânse, ceea ce implică iubire, bunătate, înțelegere, respect , răbdare – toate acestea manifestate atât față de sine cât și față de alte persoane; o viziune realistă față de lume și viață; optimism, gândire independentă și autonomie; respect pentru nevoile și drepturile proprii , dar și ale altora; creativitatea și simțul umorului, sau dispoziția pentru joc, sunt, de asemenea, foarte importante pentru sănătate. Enumerarea poate continua și fiecare dintre aceste concepte merită analizate în profunzime. Să nu uităm responsabilitatea și capacitatea de acceptare a limitelor, care nu sunt ușor de construit, dar care fac parte importantă din conceptul de sănătate psihică!
În ce etapă a vieții poate psihologul interveni pentru ca individul să își schimbe optica despre viață sau să înțeleagă că poate exista și o vârstă a treia plină de satisfacții?
Psiholog Florica Lăzăroiu: Teoretic, o schimbare este posibilă la orice vârstă. Dar nu atât vârsta, cât mai degrabă dorința, receptivitatea, capacitatea persoanei pentru schimbare sunt importante aici, chiar dacă acestea se pot manifesta, într-o anumită măsură, în funcție de vârstă. De obicei, copiii sunt cei mai capabili să extragă beneficii din relațiile terapeutice sau educaționale. Dar dacă ne gândim că relația copilului cu psihologul, sau cu profesorul, este, de fapt, mediată de familia lui, aceste beneficii nu mai țin doar de vârstă, ci și de atitudinea părinților, a bunicilor, deci a mediului familial și social din care provine copilul.
De asemenea, nu vârsta înaintată a persoanelor le împiedică să solicite psihoterapie sau consiliere psihologică, ci mai degrabă o anume rigiditate sau comoditate, care tind să se instaleze în timp. Obișnuința poate deveni o a doua natură a omului și zicala „Rău cu rău, dar mai rău e fără rău“, cam pe acolo ne trimite cu gândul. Adevărul e că schimbarea, mai ales schimbarea de sine, este greu acceptată. Așa se explică cererea destul de redusă pentru psihoterapie, mai ales pentru o terapie de lungă durată care, în pofida efortului de timp, de bani și de investiție emoțională, poate aduce și beneficiile cele mai profunde și mai durabile. Oamenii s-au obișnuit să aștepte chiar până când suferința devine de nesuportat… Și totuși, încrederea și dorința pentru o viață mai bună au început să își facă loc. Am observat că, încet-încet, oamenii nu se mai tem de psiholog sau de psihiatru și decid să apeleze la acești specialiști.
„Mens sana in corpore sano”, așa cum spuneau latinii, e o condiție esențială a unei vieți lungi și sănătoase?
Psiholog Florica Lăzăroiu: Da, e esențial să avem grijă de sănătate. Și de cea fizică, și de cea psihică. Ele se întrepătrund, depind una de cealaltă, se influențează reciproc, se potențează sau se diminuează reciproc. Le mulțumim înaintașilor noștri pentru că ne-au lăsat moștenire înțelepciunea lor. Depinde de noi dacă și cum aplicăm aceste principii înțelepte. Știm cu toții acum că îmbolnăvirea corpului are la bază sau se asociază și cu o componentă psihică – anxietate, stări depresive, mânie, dispreț, nesiguranță, atitudine de victimă și altele. E valabil și faptul că o forță mentală, care provine dintr-o serie de trăsături psihice cum sunt încrederea/ credința, optimismul realist, capacitatea de acceptare, de răbdare, perseverența, stima de sine bună, grija pentru cei dragi ș.a.m.d., ne poate ajuta să avem o imunitate mai crescută sau să ne recuperăm mai ușor dintr-o stare de boală.
Există un secret al longevității?
Psiholog Florica Lăzăroiu: Nu cred că e vorba de un secret. Cred că majoritatea știm, sau măcar intuim, care sunt elementele legate de sănătate – știm ce este bine, ce este rău. Intuim că sunt de evitat deficitele și excesele, de exemplu. Și cu toate astea, de multe ori alegem, mai mult sau mai puțin conștient, ceva care ne face rău. Căci este greu efortul de a practica și îngriji constant sănătatea, mai ales când presupune renunțarea la niște plăceri. Este pentru oameni hotărâți, consecvenți, perseverenți… Asta mă duce cu gândul la mișcare. Mișcarea, la propriu și la figurat, este un ingredient necesar pentru sănătate și longevitate. Oamenii care merg pe jos, care continuă să lucreze cu drag și cu simț de răspundere, oamenii care nu se tem de emoții, de intimitate, ci se lasă „mișcați“, au mai multe șanse să își mențină vitalitatea. Viața înseamnă mișcare, flexibilitate, ritmicitate, moartea înseamnă stagnare, rigiditate. Ori noi ne lăsăm atrași de tentații. Ajungem să lucrăm în salturi, să învățăm și să trăim în salturi. Ca și cum viața ar funcționa on/off. În realitate, chiar și atunci când dormim, viața continuă. Cât de importante pentru viață sunt visele noastre, cele conștiente, dar și cele inconștiente! Dacă le-am asculta… ne-am cunoaște mai bine.
Poate fi vârsta a treia o a doua tinerețe?
Psiholog Florica Lăzăroiu: Bineînțeles! Depinde de modul cum fiecare persoană își percepe propria viață, cum se percepe pe sine, cum se îngrijește, cum își gestionează resursele… Dintr-un anumit punct de vedere, viața poate fi chiar mai frumoasă la această vârstă. Pentru că experiența de viață este ceva prețios, care poate fi folosit pentru binele nostru și al celor din jur. Se presupune că, în mare parte, ne-am îndeplinit sarcinile cum am putut mai bine: am învățat, am muncit, am asigurat traiul zilnic la un nivel rezonabil, am construit o casă, o familie, am crescut copiii… Se presupune că la această vârstă avem mai mult timp disponibil pentru noi înșine, că am mai scăpat de niște inhibiții, de jena de a ne exprima autentic, de a ne arăta pe noi înșine așa cum suntem – cu bune și cu mai puțin bune… Deci important este cum folosim, cum punem la treabă aceste disponibilități – timp, bani, experiență, cunoaștere, curaj, relații, deprinderi, abilități dobândite în timp.
Cât de important este pentru psihicul uman ca individul să rămână activ, să aibă țeluri și aspirații, chiar și după vârsta pensionării?
Psiholog Florica Lăzăroiu: Activitatea, munca, scopurile pe care ni le propunem, proiectele, mai mici sau mai mari, pe care le derulăm sunt cele care ne pun și ne mențin în mișcare – emoțională, mentală, corporală. Ne mențin sentimentul de utilitate, care e o nevoie fundamentală umană. Ne fac viața semnificativă. Freud spunea că munca și iubirea sunt cele care constituie sensul vieții. Îl putem contrazice? Oricât de controversate au fost – și au rămas încă! – gândirea și operele lui, eu îi sunt recunoscătoare acestui mare om de știință și îmi păstrez admirația față de cercetările și descoperirile lui în domeniul psihicului uman. A iubi și a continua aspirațiile legate de munca noastră, în ciuda dificultăților, ne împlinește, ne ține în viață.
Am văzut și „bătrâni” fericiți. E o afirmație forțată? Ori e realitate? Cum poate deveni realitate pentru oamenii ajunși la pensie?
Psiholog Florica Lăzăroiu: Este real. Sper să devină o realitate pentru cât mai mulți dintre noi. Aici, pe lângă factorii de ordin biologic și psihic, intervin și cei sociali. Societatea, comunitatea din care facem parte, cercul de prieteni, membrii familiei, au un rol important în calitatea vieții umane. S-a observat că există o medie de viață crescută în comunitățile care nu numai că își îngrijesc „bătrânii“, dar îi și sărbătoresc. Toți oamenii, inclusiv autoritățile locale, le încurajează nevoile de autonomie, le sprijină nevoia de apartenență, de utilitate, valorifică experiența lor de muncă și de viață, le cer părerea, îi celebrează periodic. Îi păstrează ca pe un nucleu al familiei și comunității, în jurul căruia toți ceilalți, de toate vârstele, se strâng laolaltă.
Cum vedeți mărirea vârstei de pensionare, fenomen care se petrece peste tot în lume? Ne ajută acest fenomen să avem o viață mai lungă și plină de satisfacții?
Psiholog Florica Lăzăroiu: E o problemă pe cât de complexă, pe atât de delicată. Cred că sunt regretabile situațiile de pensionare obligatorie la o anumită vârstă, ca și cele în care apare mărirea obligatorie a limitei de vârstă, mai ales pentru persoanele aflate în prag de pensionare, care se pot simți înșelate… Poate că elaborarea mai multor variante, inclusiv luarea în considerație a unei posibilități de alegere personală, ar fi utilă. De exemplu, omul să poată opta pentru continuarea muncii sale, dacă acest lucru e posibil, și nu să fie obligat să se pensioneze doar pentru că a împlinit o anumită vârstă. Mai ales în cazul profesiilor în care competența crește pe măsura experienței câștigate. Ar fi un beneficiu pentru întreaga societate, nu doar pentru persoana respectivă.
Cuplurile ajunse la vârsta a treia sunt mai longevive decât cei care sunt singuri?
Cred că depinde foarte mult de calitatea relației de cuplu. Dacă e o relație bună, bazată pe iubire, apreciere, respect, sprijin reciproc, cuplul este un atu pentru prelungirea vieții persoanelor. În schimb, o relație toxică e de evitat, indiferent de vârstă. Nimeni nu merită să-și trăiască viața în teamă, rușine, vinovăție, dispreț sau, chiar mai grav, în amenințare sau agresiuni fizice. O relație este bună dacă ne este mai bine când suntem împreună decât atunci când suntem singuri.
Vârsta spirituală e diferită de cea biologică? Dacă da, de ce și care sunt factorii care influențează acest fenomen?
Psiholog Florica Lăzăroiu: Da, putem vorbi de două noțiuni diferite. Și da, pot exista decalaje între cele două. De exemplu, există copii care sunt foarte precoce, care impresionează cu gândirea, cu atitudinea, cu comportamentul lor, asemenea unui adult. Asta nu înseamnă neapărat că e o situație fericită. Acel copil ar putea să fi fost nevoit, dintr-un motiv oarecare, să se maturizeze înainte de vreme și, astfel, să fi fost lipsit de copilărie, să nu îi fi fost respectat ritmul natural de creștere și dezvoltare.
Există și situația unor persoane adulte, chiar de o vârstă considerabilă, care continuă să simtă, să gândească , să se comporte infantil. Înaintarea în vârstă nu aduce după sine și maturizarea psihică.
O idee eronată, des întâlnită, este că maturitatea psihică ar trebui să fie sinonimă cu seriozitatea, cu severitatea, cu abstinența, cu renunțarea la plăcere și bucurie. Cât de des, din păcate, auzim în jurul nostru „Este/Sunt bătrân, la ce bun?!“. Frecvent întâlnită este și idealizarea copilăriei, ideea că nu există sau că nu ar trebui să existe griji și stres în copilărie, atâta vreme cât li se asigură copiilor toate condițiile fericite. În realitate, nu există etapă de vârstă lipsită de avantaje/ dezavantaje și ne-ar prinde bine tuturor să ne putem bucura de posibilitățile oferite de vârsta pe care o avem și să ne respectăm responsabilitățile corespunzătoare vârstei.
Sunt deficiențele de auz ori de vedere, inerente înaintării în vârstă, factori care pot fi depășiți, astfel încât să nu creeze stări de anxietate și izolare?
Psiholog Florica Lăzăroiu: Dacă învățăm să acceptăm aceste deficiențe, dacă învățăm să trăim cu ele, anxietatea se poate reduce. Putem găsi modalități de ameliorare sau de compensare a acestor deficiențe. Aici am avea multe de învățat de la copiii și persoanele cu dizabilități. Eu le mulțumesc cu toată inima acestor copii și le sunt profund recunoscătoare.
Lucrând cu ei multă vreme, am învățat ceva foarte prețios. Că poți să trăiești o viață satisfăcătoare chiar și în condiții dificile. Am văzut fericirea în ochii lor pentru un gest mărunt, pentru un mic obiect, pentru atenția primită preț de o clipă… Nu conta valoarea obiectului în sine – putea fi ceva neînsemnat pentru noi, conta valoarea atribuită de copil acelui obiect. Și copilul se bucura cu toată ființa lui de acea valoare.
Am descoperit la acești copii un spirit de observație deosebit, o capacitate de adaptare, o formă de inteligență și, mai presus de toate, o bunătate sufletească și o capacitate de a se bucura de mici lucruri, care m-au impresionat profund și continuă să mă uimească. O fetiță care nu poate vorbi și care este diagnosticată cu retard mental, are un mod grațios, atât de grijuliu, de a-și mângâia părinții, atunci când îi simte îngrijorați, triști, absenți. Sau îi poate certa, în felul ei, dacă „nu sunt cuminți“. Ea poate transforma ceva nesemnificativ pentru noi, un ambalaj, de exemplu, într-o jucărie prețioasă. Cea care umple de conținut valoros cutia respectivă este ea însăși.
De obicei, în așa-zisa normalitate, tindem să minimalizăm ceea ce avem deja și să tânjim după ceea ce credem că ne lipsește sau că pierdem. În schimb, e posibil ca în condiții provocatoare să devenim mai conștienți de noi înșine, de ceilalți, de ceea ce este valoros în interiorul și în jurul nostru. Există o carte intitulată „Cum să obții ceea ce dorești și cum să dorești ceea ce ai“. Această a doua parte a titlului – “…cum să dorești ceea ce ai”- e plină de semnificație.
Care este, în opinia dvs., „elixirul tinereții“ din punct de vedere psihologic?
Psiholog Florica Lăzăroiu: Cred că e vorba despre bucuria de viață. Despre încredere și despre capacitatea de a te bucura. Să te bucuri de toate lucrurile care fac parte din viață, chiar și de greutățile inevitabile pe care trebuie să le traversăm – cu excepția cazurilor când este vorba de traume severe. În rest, ne putem bucura de natură, de plante, de animale, de locuri văzute, de oamenii întâlniți, de o vorbă bună, de un gest primit sau oferit, de cei pe care îi iubim, de lucrurile bune care ne fac plăcere, de muzică, artă, liniște, pace, munca pe care o facem, de faptul că suntem… E o listă care poate fi foarte lungă. Ar merita să facem un exercițiu: să construim această listă personală, cu motive de bucurie. Multe încercări pe care noi le numim eșec ar putea fi de fapt transformate ulterior într-o oportunitate sau într-un avantaj. A ajuta pe cineva, a te lăsa ajutat… a rezolva sau a ameliora o problemă cu care ne confruntăm poate fi un motiv de bucurie. Practic, suntem înconjurați de motive de bucurie, de speranță și de încredere, dar nu le vedem pentru că așteptarea noastră este ca acestea să ne vină simplu, din exterior, cumva. Bucuria – sau fericirea, un cuvânt care ne place foarte mult – este o capacitate, o abilitate care se construiește. Ne naștem cu această predispoziție dar trebuie să muncim ca să o putem valorifica. Cred că bucuria ne menține tineri, indiferent de vârsta pe care o avem.
Un înger de femeie
Florica Lăzăroiu spune că a ales profesia de psiholog din dragoste pentru viață și pentru oameni. Când cei care o cunosc spun că este „un înger de femeie“, este evident că toată acea dragoste i se întoarce înzecit. Și i se citește pe chip.
Florica Lăzăroiu este psiholog educațional și psihoterapeut, membru al Colegiului Psihologilor din România și membru al Asociației de Consiliere și Psihoterapie Psihanalitică București. A absolvit Facultatea de Psihologie din cadrul Universității București și programe postuniversitare, printre care Psihoterapii cognitiv-comportamentale și Psihoterapie psihanalitică. Participă constant la seminarii, cursuri sau conferințe organizate în mediul profesional și își perfecționează permanent munca sub îndrumarea reputatului psihanalist Cléopâtre Athanassiou-Popesco, un specialist francez cu largă recunoaștere internațională.
Florica Lăzăroiu are o experiență de peste 25 de ani în practicarea psihologiei și psihoterapiei și a lucrat cu persoane de toate vârstele – copii, adolescenți, adulți. Timp de foarte mulți ani, cu sprijinul Fundației FARA, alături de o echipă de oameni la fel de inimoși, a elaborat, a pus în practică și a coordonat un proiect de psihoterapie la domiciliu, pentru copiii cu dizabilități. O serie de copii, începând de la vârsta de câteva luni, diagnosticați cu întârziere în dezvoltare, au putut beneficia astfel de un program de educație individualizată – prin intervenții directe concepute ca jocuri pentru copii și prin consilierea psihologică a părinților lor – fapt ce a contribuit major la îmbunătățirea stării sufletești și a evoluției lor, în general.
