Sociologii și psihologii studiază bârfa de decenii, iar interesul științei față de acest obicei repudiat, în aparență, de societate nu ar trebui să fie surprinzător, având în vedere cvasi-generalitatea acestei îndeletniciri în orice grup social, fie mare, fie mic. Se estimează că peste 90% dintre angajații din Europa și Statele Unite se complac la locurile lor de muncă în discuții despre persoane care nu sunt de față. Studiile spun că omul societății moderne petrece aproximativ o oră pe zi scufundat în clevetiri. Recent, cercetătorii din domeniul științelor sociale au început să abordează acest element al vieții sociale dintr-o nouă perspectivă.
Schimbare de paradigmă
În ultimele decenii, spune psihologul Tianjun Sun, profesor la Universitatea Rice, din Houston, Texas, cercetătorii s-au concentrat în principal pe daunele provocate de bârfă, aplecându-se fie asupra emițătorului, fie asupra țintei – persoana despre care se vorbește. Acum, spune dr. Sun, au schimbat paradigma, uitându-se mai mult la beneficiile bârfei și la dinamica unei rețele tripartite care implică un bârfitor, un ascultător și o țintă. Noile cercetări dezvăluie rolurile complexe și diverse în modelarea percepțiilor despre sine și despre ceilalți, analizând factori precum informațiile de bază, îmbunătățirea ego-ului și segregarea socială în cadrul unui grup.
Un ajutor nesperat
Deci, ce ar putea fi bun în cazul bârfei, acest nărav condamnat de mulți dar însușit de și mai mulți? Ei, bine, ori de câte ori cineva vă încredințează spuse despre o persoană pe care o cunoașteți amândoi – indiferent dacă informația este pozitivă, negativă sau neutră, se crează o apropiere și o legătură socială. Mai mult, potrivit unui studiu, este foarte posibil să-l agreați chiar mai mult pe cel care v-a difuzat informațiile. Bârfa vă poate ajuta să învățați în cine să aveți încredere și pe cine să evitați, dar poate avea și eficiență în implementarea normelor de grup. De exemplu, vorbele răspândite despre un coleg de birou care deranjează pe toată lumea cu anumite obiceiuri s-ar putea să ajungă și la urechea acestuia și să-l determine să se conformeze standardelor colectivului.
O sabie cu două tăișuri
Dar, să nu ne amăgim, bârfa este o sabie cu două tăișuri pentru fiecare membru al acestui triunghi echilateral. Dacă sabia ajută sau provoacă rău, depinde de o mulțime de factori, inclusiv relațiile dintre bârfitor, ascultător și țintă, de motivele fiecărei persoane și de credibilitatea informațiilor transmise.
Bârfitorul este principalul motor în această dramă. Așadar, nu este surprinzător că o mare parte din cercetări s-au concentrat pe motivele pentru care oamenii bârfesc, pe ce ar putea obține ei din asta și pe primejdiile aferente, în cazul în care există. În forma sa cea mai benignă, spune prof. dr. Sun, bârfa creează un sentiment de conexiune și apartenență. Pe de altă parte, dacă ceea ce împărtășiți este dăunător țintei, vă puteți simți vinovat sau chiar îngrijorat pentru eventuale repercusiuni sau represalii.
Jocuri și experimente
Bârfitorii sunt catalogați, din timpuri imemoriale, ca zvoniști sau colportori, dar cea mai mare parte din ceea ce transmit ei este de fapt adevărat, arată cercetările. Sociologul Francesca Giardini, de la Universitatea din Groningen, Țările de Jos, și colegii ei au tras această concluzie în urma unui experiment de laborator în care studenții au jucat un tip de joc în care fiecare participant beneficiază la final de contribuția bănească proprie depusă în contul comun al grupului, plus o cotă din contul comun, cu condiția ca toți să se comporte în mod altruist. În același timp, jucătorii au și posibilitatea ca, individual, să aleagă să-și maximizeze profitul acționând egoist, în propriul interes.
În toate jocurile, studenții au recunoscut comportamentul celorlalți participanți (altruist / egoist) și au avut posibilitatea să avertizeze confidențial alți jucători despre cineva care nu a contribuit la contul comun. Experimentul a arătat că cei mai mari contributori au fost și cei mai dispuși să transmită bârfe, desigur, definite în acest caz ca informații despre jucătorii egoiști, toate veridice.
Rivalități și interese
Un alt experiment de laborator condus de psihologul Terence Dores Cruz, de la Universitatea Liberă din Amsterdam, a arătat că bârfitorii transmiteau informații adevărate atunci când nu aveau niciun conflict de interese cu ținta bârfei. Când aveau o rivalitate sau un alt conflict cu ținta, era mai probabil să transmită lucruri care erau parțial sau total false.
În ciuda complexității situațiilor, oamenii apreciază destul de bine intențiile celor cu care interacționează și locul lor în rețelele de bârfă. Un studiu arată că factorul determinant al modului în care oamenii iau în seamă bârfele este așa-zisul beneficiar final. Dacă ei percep că cineva transmite bârfe pentru a-l ajuta pe ascultător, au mai multă încredere în bârfitor. Dacă rămân cu impresia că bârfitorul o face în propriul folos, își pierd din încredere.
Comportamente pozitive
Există o presupunere comună că a fi ținta bârfei este un lucru rău, dar nu este întotdeauna cazul. Psihologul Elena Martinescu, cercetător la Universitatea din Groningen, și colegii ei au descoperit că țintele bârfei pozitive au experimentat emoții pozitive, cum ar fi mândria, și că inclusiv bârfa negativă era uneori benefică pentru că îi inspira țintei efortul de a-și repara comportamentul problematic. „Partea bună”, spune dr. Sun, este că puteți deveni mai conștienți de modul în care sunteți percepuți de ceilalți și vă puteți ajusta comportamentul în consecință. Dar, în conformitate cu percepția publicului larg, spune prof. Sun, „bârfele oamenilor la adresa ta îți pot dăuna reputației și îți pot afecta cariera și sănătatea mintală“.
Realitatea bate… online-ul
Majoritatea studiilor efectuate recent au examinat bârfele la locul de muncă, dar cercetările efective au avut loc în laborator sau online. Cruz a efectuat unul dintre puținele studii despre cum funcționează bârfa în situații din viața reală. El a recrutat peste 300 de oameni într-o comunitate din Țările de Jos, cărora le-a cerut să enumere 15 persoane cu care au avut contacte frecvente. De patru ori pe zi, timp de 10 zile, subiecții au fost solicitați să raporteze orice informație despre o a treia persoană care le-a fost transmisă de cineva din rețeaua lor de socializare sau pe care au transmis-o ei cuiva din rețea. În acest schimb, oamenii au transmis evaluări cu privire la persoanele-țintă, spunând că sunt de încredere, calzi sau competenți. Ascultătorii au crezut în mod covârșitor că bârfele sunt adevărate și și-au actualizat convingerile despre persoana discutată, modificându-și comportamentul în consecință.
Pozitiv, negativ, neutru
Unul dintre cele mai benefice rezultate ale bârfei este faptul că îi ajută pe oameni să înțeleagă mai bine comportamentul celorlalți. De exemplu, spune Cruz, cineva ar putea să se plângă de un coleg de serviciu care întârzie zilnic. Dacă ar afla însă din bârfele celorlalți că respectivul trece printr-un divorț sau că fiul său este grav bolnav, ar deveni mai puțin probabil să se plângă. Ba chiar ar putea empatiza cu colegul care trece printr-o criză și s-ar simți motivat să îi sară în ajutor.
În general, Cruz și colegii săi au descoperit în studiul lor că cele mai multe bârfe din viața reală nu erau nici pozitive, nici negative, ci doar știri: cineva a devenit bunic, cineva s-a logodit, cineva a devenit vegan etc. Este important de subliniat că, pentru a evita subiectivitatea participanților la studiu, cercetătorii nu au folosit niciodată termenul bârfă.
Bârfa poate avea un nume prost, dar știința arată că, adesea, nu este chiar un lucru rău.
