Studiul a constatat că persoanele vaccinate recent împotriva tetanosului au o şansă cu 50% mai mică de a dezvolta boala Parkinson. Cercetătorii israelieni au analizat dosarele medicale a aproape 1500 de persoane cu Parkinson şi au comparat rezultatele cu un grup de control de cinci ori mai mare. Persoanele vaccinate recent împotriva tetanosului nu au dezvoltat Parkinson în termen de doi ani de la vaccinare, sugerând un efect protector semnificativ.
Un studiu recent propune că boala Parkinson ar putea fi legată de infecţia cu bacterii tetanice, conform New Scientist. Această ipoteză provine din observaţia că persoanele vaccinate recent împotriva tetanosului au o şansă cu 50% mai mică de a dezvolta Parkinson ulterior. Ariel Israel de la Universitatea Tel Aviv notează că apropierea de data vaccinării corelează cu rate reduse de diagnosticare a Parkinsonului. Rezultatele sugerează că vaccinurile împotriva tetanosului ar putea preveni sau trata Parkinsonul, în aşteptarea unei validări suplimentare.
Boala Parkinson, o afecţiune neurodegenerativă care afectează în principal persoanele în vârstă, duce la tremurături şi dificultăţi de mişcare din cauza pierderii progresive a unor celule cerebrale. Declanşatorul acestei morţi celulare rămâne necunoscut. Cercetătorii au revizuit dosarele medicale de la un mare furnizor de sănătate din Israel pentru a vedea dacă vaccinurile administrate la adulţi influenţează riscul de Parkinson. Ei au comparat aproape 1500 de persoane diagnosticate cu Parkinson între 45 şi 75 de ani cu un grup de control de cinci ori mai mare, selectat pentru a avea caracteristici similare cu cei afectaţi.
Rezultatele au arătat că 1,6% dintre cei cu Parkinson aveau un istoric de vaccinare împotriva tetanosului înainte de diagnostic, comparativ cu 3,2% dintre cei din grupul de control. Efectul protector a fost cel mai puternic la cei vaccinaţi mai recent, fără cazuri de Parkinson apărute în termen de doi ani de la imunizare.
Adulţii din Israel, ca şi în multe alte ţări, primesc de obicei un vaccin împotriva tetanosului dacă au o rană contaminată cu sol, fecale sau salivă, deoarece bacteriile care cauzează boala, Clostridium tetani, pot fi găsite în aceste substanţe. Dacă acest patogen infectează o rană, poate duce la spasme musculare debilitante şi chiar la moarte. C. tetani produce o toxină care dăunează celulelor nervoase, responsabilă pentru spasmele musculare caracteristice infecţiilor cu tetanos. Vaccinul împotriva tetanosului, o versiune alterată a acestei toxine, determină sistemul imunitar să producă anticorpi eficienţi împotriva toxinei reale.
Israel speculează că Parkinsonul ar putea să se dezvolte dacă C. tetani se transferă din intestin în nas, permiţând toxinelor să ajungă la creier prin celulele nervoase. Acesta sugerează că factorii genetici ar putea face ca unele persoane să fie mai susceptibile la aceste daune. Roger Barker de la Universitatea din Cambridge avertizează că dimensiunea mică a eşantionului studiat limitează concluziile ferme, deşi consideră ipoteza interesantă şi demnă de cercetări ulterioare. Claire Bale de la Parkinson’s UK consideră că posibilitatea ca vaccinările împotriva tetanosului să ofere protecţie sau să încetinească progresia Parkinsonului este o direcţie de cercetare promiţătoare.