Nu ai împlinit încă 40 de ani, dar ți se întâmplă să intri într-o încăpere și să constați că nu-ți mai amintești de ce? Ești tânăr și te supără că uiți numele unor persoane cu care nu te-ai mai văzut de ceva vreme? Te întrebi unde îți sunt ochelarii fără să îți dai seama că îi ai pe nas de două ore? Ai descoperit în frigider vreun lucru care nu avea ce căuta acolo? Îți găsești cuvintele mai greu uneori sau nu mai socotești la fel de repede cum o făceai? Dacă da, nu trebuie să te sperii. Trebuie doar să citești recomandările unui reputat medic cu multiple specializări în România, Statele Unite, Marea Britanie și Țările de Jos. Vei ști ce ai de făcut…
În România, prevalența bolii Alzheimer s-a dublat în ultimii 10 ani. Există semnale care să permită diagnosticarea și tratarea acestei temute maladii în fază incipientă?
Dr. Adr. Stănescu: Ne putem da seama cu 10-15 ani înainte de a pune un diagnostic de demență Alzheimer. Trebuie făcută distincție între boala Alzheimer și demența Alzheimer. Demență Alzheimer este atunci când simptomele sunt suficient de severe ca să determine o afectare a activității zilnice, asta însemnând că individul nu se mai descurcă. Cu 10-15 ani înainte, însă, putem să facem un examen imagistic specific, care se numește volumetrie de arii corticale. Din această volumetrie computerizată ne interesează volumetria de hipocamp, care, dacă se încadrează într-o anumită valoare, respectiv supercentila 25, putem spune că persoana respectivă va dezvolta Alzheimer și trebuie să luăm măsuri. Înainte de această volumetrie computerizată existau analize efectuate din lichidul cefalorahidian, care nu erau cantitative, ci calitative și, de asemenea, predictive. Nu oricine își dorește însă o înțepătură în coloană pentru extragere de lichid cefalorahidian. Din fericire, noul tip de evaluare este non-invazivă și mai ușor de realizat. Pe lângă faptul că putem pune un diagnostic precoce, în momentul în care se instalează un sindrom demențial, putem face un diagnostic diferențial și putem spune ce fel de demență este în ariile corticale afectate, atrofiate. Adică știm foarte clar că în demența Alzheimer avem atrofie de lob temporal și parietal, în demența frontotemporală avem afectare de lob frontal și temporal și în demența cu corpi Lewy, de lob occipital și lob parietal. De asemenea, există posibilitatea să avem o atrofie globală, care, fără o volumetrie computerizată, poate trece lesne drept Alzheimer. Dacă facem volumetria, putem să constatăm și că nu avem atrofie de hipocamp. Și atunci este foarte posibil ca această atrofie să fie secundară unor altor cauze cum ar fi toxicitatea, deficitele hormonale sau chiar ceva ce am constatat recent la o volumetrie făcută unei paciente – depresia. Pacienta aceasta era o persoană în vârstă de 70 de ani, care era din tinerețe depresivă conștient și cu tratament îndelungat. Practic, depresia ei era cronicizată. Așadar, există posibilitatea să avem sindroame demențiale și de alte cauze. De aceea încercăm mereu să facem această diferențiere, pentru că, în funcție de rezultatul volumetriei computerizate, putem aplica terapia cea mai potrivită.
Deci depresia lasă urme în creier! Așadar, ar fi indicat să ne supunem acestui examen imagistic de volumetrie de arii corticale chiar dacă nu avem încă o vârstă înaintată?
Dr. Adr. Stănescu: Este dovedit deja la momentul acesta că depresia se asociază cu neuro-inflamație, iar neuroinflamația, mai departe, determină afectarea neuronală și, secundar, atrofie corticală, iar mai târziu, sindroame demențiale. Revenind la volumetrie, statistic, vorbind, doar 1-2% din cei care vin pentru volumetrie sunt ipohondri. Urmează apoi cei cu tulburare cognitivă subiectivă. Asta înseamnă că undeva pe la 40-45-50 de ani încep să uite și se îngrijorează să nu facă o boală de memorie. Ceilalți sunt persoane care au în familie pe cineva cu Alzheimer și, atunci, de teama unei boli familiale, fac evaluarea. Sigur că nu se face de plăcere, pentru că este, totuși, o analiză contra cost, dar ar fi ideal ca orice persoană care identifică probleme de memorie să facă o evaluare care se numește cognoscopie. Este o evaluare prin teste, exerciții, desene ș.a.m.d. Dacă se constată că la mijloc este mai mult decât o tulburare cognitivă subiectivă, și anume un deficit cognitiv ușor, atunci, într-adevăr, este nevoie și de volumetrie pentru a vedea exact stadiul de afectare neuronală.
Exceptând examinările despre care ați vorbit, cum putem să prevenim această demență, care nu este o parte normală a îmbătrânirii, deși vârsta este primul factor de risc?
Dr. Adr. Stănescu: Evident, contează foarte mult stilul de viață, dar să nu uităm că există și factorul genetic. Este destul de redus, undeva la 5%, dar există. Cum spuneam, stilul de viață este foarte important și, aici, un rol nefast major îl au toxicele cu care avem de-a face în cursul vieții. Fumatul și alcoolul trebuie evitate. Apoi, alimentele nocive pot duce la diabet zaharat, care afectează mai departe vasele mici din creier și poate determina o demență vasculară sau o demență mixtă atunci când se asociază și cu tulburare degenerativă de tip Alzheimer. Obezitatea, la rândul ei, determină o inflamație în tot corpul, deci și o neuro-inflamație, care mai târziu poate să determine afectare neuronală. De asemenea, hipertensiunea arterială făcând parte tot din factorii de risc vasculari, poate să ducă, în timp, la o afectare neuronală prin accidente vasculare cerebrale, cele vizibile, care clar sunt cu deficite motorii, dar și cele invizibile, tăcute, care determină așa-numitul lacunarism cerebral. Atenție și la hipercolesterolemie, pentru că o hipercolesterolemie severă duce, mai devreme sau mai târziu, la o afectare de carotide și, posibil, ulterior, la infarct cerebral.
Când este momentul să ne îngrijorăm pentru că, pur și simplu, uităm câte ceva, situații în care ne găsim cu toții la un moment dat, chiar și persoanele de 30-40 de ani?
Dr. Adr. Stănescu: Uneori, oamenii vin la control pentru că li se întâmplă ceva mai deosebit, o dezorientare într-un spațiu cunoscut, un fenomen mai bizar etc. De exemplu, cineva s-a îngrijorat când și-a dat seama că a pus un pantof în frigider. Mai există și aspectele care alarmează familia – pot să apară tulburări comportamentale, dezinhibiții sexuale, halucinații, dar acestea sunt cazuri mai rare, pe care, de obicei, apropiații le raportează medicului. În mod curent, din proprie inițiativă, oamenii vin când constată fenomene puțin mai complexe. Adică, una este să uiți unde ai pus cheile, alta este să îți dai seama că nu mai poți ține minte lucruri și te vezi nevoit dintr-o dată să le scrii într-o agendă, sau că nu te mai orientezi în spațiu, deși până deunăzi îți știai orașul foarte bine. Astea sunt momentele când trebuie să faci ceva. În principiu, recomand ca orice persoană în jurul vârstei de 40-45 de ani, care simte că are o problemă de memorie, care constată o sărăcire a limbajului sau alte fenomene – acalculie, de exemplu – să se adreseze specialiștilor pentru o astfel de evaluare.
Există și terapii pentru aceste boli neurodegenerative? Terapii mai vechi care funcționează și acum sau unele inovatoare despre care trebuie să aflăm și pe care să le luăm în calcul?
Dr. Adr. Stănescu: Sunt 20 de ani de când se utilizează o terapie foarte utilă, care îmbunătățește metabolismul neuronal. Sunt preparate din proteine de vițel sau de porc care au această capacitate și e demonstrat imagistic cum neuronii cresc în volum nu numai la nivelul corpului neuronal, ci și al prelungirilor lor. Devin, cum s-ar zice, mai viguroși și au o capacitate mai bună de a se conecta. Aceasta este o terapie veche, utilizată și în accidentele vasculare cerebrale, ale cărei beneficii se cunosc. De aprox. 10 ani în SUA și de mai puțin la noi, se utilizează stimularea magnetică transcraniană. Pe scurt, un câmp magnetic determină o depolarizare – repolarizare a membranelor neuronale și refacerea circuitelor neuronale, ceea ce se numește neuroplasticitate. Practic, neuronii care nu prea mai funcționează sunt reactivați și fac din nou conexiuni. Se știe deja că atrofia corticală nu mai este un factor predictiv sau un factor de luat în calcul obligatoriu pentru un sindrom demențial, pentru o demență, și că mai important este cum se fac sinapse între neuronii restanți. Practic, atrofia corticală nu mai este criteriu de diagnostic. Este un lucru care s-a demonstrat la nonagenari și centenari. Avem, în România, destule exemple de nonagenari și centenari intelectuali care încă scriu cărți de specialitate sau medici care încă operează, dar ei și-au exersat mintea zilnic și au făcut sinapse noi în permanență. Această neuroplasticitate, în mod evident, este stimulată în principal prin exercițiu. Nu trebuie neapărat să folosim un aparat, ci trebuie să ne folosim mintea proprie în fiecare zi.
De partea cealaltă, trebuie să existe și terapii non-invazive la care putem apela ca măsură de prevenție și, de ce nu, suplimente care să completeze regimul alimentar…
Dr. Adr. Stănescu: Există oxigen-ozonoterapia, care acționează la nivelul fiecărei celule din corpul nostru, nu numai la nivelul neuronilor. Practic, acțiunea este antiinflamatorie, inflamația fiind fenomenul care agravează degenerarea neuronală. În plus, are și capacitatea de a extrage radicalii liberi din celule, inclusiv din neuroni, chiar dacă nu asta este cauza degenerării. De obicei cauza este acumularea de beta amiloizi și de proteina tau. Oricum, oxigen-ozonoterapia face ca neuronii să fie mai liberi, mai capabili să funcționeze, dovedindu-se foarte utilă și pentru procesele neurodegenerative.
În altă ordine de idei, există un protocol în SUA pe care l-am îmbrățișat și noi. În cadrul protocolul ReCODE al prof. Dale Bredesen, în urma analizării mai multor parametri, se recomandă un program terapeutic personalizat, numit Ketoflex 12/3, în care intervențiile terapeutice constau, în primul rând, într-o alimentație specifică bazată în principal pe plante, din care lipsește cu desăvârșire orice produs care conține zahăr și în care carbohidrații sunt înlocuiți în cea mai mare parte cu grăsimi de tip vegetal. 12 vine de la faptul că trebuie ținut un post alimentar de min. 12 ore în cazul deficitului cognitiv ușor. 3 vine de la faptul că cina trebuie luată cu min. 3 ore înainte de culcare. Programul mai prevede mișcare constantă – exerciții aerobe, somnul de 8 ore neîntrerupt, gestionarea stresului și stimularea cognitivă prin exerciții. La final, intervin și suplimentele care au capacitatea de a scădea nivelul de beta-amiloid, adică acea proteină care se acumulează și care sufocă neuronii. Suplimente care își au locul în programul ReCODE sunt cele cu ashwagandha, cu ginkgo biloba ș.a.
Se vorbește despre terapii anti-aging care pot interveni la nivel de ADN pentru a reparara porțiunile afectate. Cât sunt de sigure aceste terapii regenerative noi?
Dr. Adr. Stănescu: Exact cum povesteam despre terapia sistemică cu oxigen-ozon, așa putem vorbi despre orice terapie regenerativă, pentru că orice terapie regenerativă întinerește celulele, deci și neuronii. Molecula NAD (nicotinamida), nu numai că este la modă, dar este foarte bine documentată și va intra în practica generală în curând. Este o moleculă care acționează la nivelul altor molecule numite sirtuine, cu care unii dintre noi suntem înzestrați dacă avem longevitate în familie, iar alții nu, caz în care avem nevoie de stimulare. Simplu spus, când nu există toxicitate și factori epigenetici gravi, aceste sirtuine se duc pe anumite locusuri la nivelul ADN-ului și fac ce știu ele mai bine ca să prelungească viața. Când intervine o problemă, sirtuinele pleacă de acolo și încearcă să rezolve problema la nivelul ADN-ului care este afectat. Așadar, aportul de NAD ajută la creșterea cantității de sirtuine, ca să fie suficientă și pentru stres, și pentru problemele epigenetice, dar și pentru zona de longevitate.
Dar vreau să amintesc că variante de prevenție sunt și toate terapiile antioxidante, începând cu glutationul, care se poate administra perfuzabil, continuând cu rezveratrolul, care are efecte mixte – s-a dovedit că poate crește și nivelul de sirtuine – și încheind cu coenzima Q10, care are acțiune la nivel mitocondrial.
Atenție, pentru toate acestea este nevoie de prescripție medicală. Trebuie menționat că unele dintre terapiile regenerative, dacă nu sunt făcute sub recomandarea strictă a unor medici specialiști, pot să determine în final cancere. Respectivele terapii trebuie aplicate la un anumit interval, cu o anumită alternanță și într-o anume cantitate, lucruri pe care le stăpânesc medicii specialiști în anti-aging, respectiv gerontologie.
Dr. Adrian Stănescu, medic primar în specialitatea gerontologie – geriatrie, are o experiență de peste 20 ani ȋn primul institut de gerontologie din lume, Institutul Național de Gerontologie și Geriatrie Ana Aslan. Are studii postuniversitare de perfecționare ȋn Oxigen-Ozonoterapie, specializare ȋn Stimulare magnetică transcraniană, la Catedra Neuroștiințe a Universității Maastricht, Țările de Jos și studii postuniversitare ȋn Marea Britanie și SUA, unde s-a specializat pentru programul ReCODE de prevenție și recuperare a sănătății mintale. Este autor de literatură de specialitate medicală – „Totul despre Alzheimer și „Hai să trăim mult și bine!“ – și membru al Societății Române de Gerontologie și Geriatrie, al Societății Române de Oxigen – Ozonoterapie și al Societății Române de Alzheimer. De asemenea, în 2008, dr. Adrian Stănescu a devenit cofondator al spitalului Oxxygene, primul spital privat din România de geriatrie și gerontologie, dedicat bolilor degenerative, iar ulterior, al clinicii antiaging Oxxygene, care promovează programe de regenerare.
