Centenarii, cândva considerați o raritate, în foarte multe zone de pe glob au intrat deja în peisajul cotidian. Într-adevăr, ei reprezintă grupul demografic cu cea mai rapidă creștere la nivel global, cu cifre care se dublează la aproximativ fiecare zece ani, începând cu anii 1970.
Cât de mult ar putea trăi oamenii și care sunt factorii esențiali pentru o viață lungă, sănătoasă și satisfăcătoare sunt două întrebări care suscită interes dintotdeauna. Platon și Aristotel au discutat și au scris despre procesul de îmbătrânire cu peste 2.300 de ani în urmă.
Căutarea cifrului care ar putea dezlega odată pentru totdeauna secretele din spatele longevității excepționale durează de atât de mult timp și, totuși, nu este ușoară și nici aproape de final. Aceasta implică dezvăluirea interacțiunii complexe dintre predispoziția genetică și factorii stilului de viață, dar și a modului în care aceștia interacționează de-a lungul vieții unei persoane. Și poate, a faptului că centenarii ar putea fi puțin diferiți…
Un studiu recent, publicat în revista științifică GeroScience, a dezvăluit câțiva biomarkeri comuni, inclusiv nivelurile de colesterol și glucoză, la persoanele care trăiesc peste 90 de ani.
Nonagenarii și centenarii sunt de multă vreme subiect de studiu intens pentru oamenii de știință, considerându-se că ei sunt cei care pot contribui cel mai bine la creionarea modului în care oamenii pot trăi mult mai mult, îmbătrânind cu o sănătate cel puțin bună.
Până acum, studiile asupra centenarilor s-au derulat de cele mai multe ori la scară mică și s-au concentrat pe un grup selectat, de exemplu, excluzând centenarii care locuiesc în cămine de îngrijire.
Set de date uriaș
Studiul condus de dr. Karin Modig, profesor de Epidemiologie la Institutul Karolinska, o prestigioasă universitate de medicină și cercetare din Suedia, este cel mai vast dintre toate cele care au comparat până acum profilurile biomarkerilor măsurați de-a lungul vieții în rândul oamenilor extrem de longevivi și al semenilor lor mai puțin vârstnici.
S-au comparat profilurile biomarkerilor unor persoane care au continuat să trăiască după vârsta de 100 de ani și ale unor semeni ai lor cu vârste mai mici, și s-a investigat apoi legătura dintre profiluri și șansa de a deveni centenar.
Cercetarea a inclus date de la 44.000 de suedezi supuși evaluărilor de sănătate la vârstele de 64-99 de ani. Acești participanți au fost apoi urmăriți prin datele din Registrul Suedez timp de până la 35 de ani. Dintre toți aceștia, 1.224, sau 2,7%, au trăit până la 100 de ani. Majoritatea covârșitoare – 85% – a centenarilor era constituită din femei.
Au fost luați în calcul 12 biomarkeri pe bază de sânge, legați de inflamație, metabolism, funcție hepatică și renală, precum și o potențială malnutriție sau anemie. În studiile anterioare, toate acestea fuseseră asociate cu îmbătrânirea sau mortalitatea.
Biomarkerul legat de inflamație a fost acidul uric – un produs rezidual din organism cauzat de digestia anumitor alimente. S-au analizat, de asemenea, markerii legați de starea și funcția metabolică, inclusiv colesterolul total și glucoza, și cei legați de funcția hepatică, cum ar fi alanina aminotransferaza (Alat), aspartat aminotransferaza (Asat), albumina, gama-glutamil transferaza (GGT), fosfataza alcalină (Alp) și lactat dehidrogenaza (LD).
S-au analizat, de asemenea, creatinina, care este legată de funcția rinichilor, și fierul și capacitatea totală de legare a fierului (TIBC), care este legată de anemie. În cele din urmă, s-a investigat și albumina, un biomarker asociat cu nutriția.
Constatări previzibile?
Studiul a descoperit că, în general, cei care au ajuns să atingă suta de ani au avut tendința de a avea niveluri mai scăzute de glucoză, creatinină și acid uric începând cu vârsta de 60 de ani.
Deși valorile mediane nu au diferit semnificativ între centenari și non-centenari pentru majoritatea biomarkerilor, centenarii au afișat rareori valori extrem de mari sau exagerat de scăzute.
De exemplu, foarte puțini dintre centenari au avut un nivel de glucoză peste 6,5 mmol/L mai devreme în viață sau un nivel al creatininei peste 125 µmol/L.
Pentru mulți dintre biomarkeri, atât centenarii, cât și non-centenarii au avut valori în afara intervalului considerat normal în ghidurile clinice. Acest lucru se datorează, probabil, faptului că aceste ghiduri trasează linii directoare care sunt stabilite pe baza unei populații mai tinere și mai sănătoase.
„Când am explorat care biomarkeri dintre cei uzitați au fost legați de probabilitatea de a ajunge la vârsta de 100 de ani, am constatat că toți, cu excepția a doi (alat și albumină), au arătat o legătură cu probabilitatea de a împlini 100 de ani, chiar și după ce am luat în considerare vârsta, sexul și povara bolii“, explică liderul echipei de cercetători suedezi, prof. dr. Karin Modig.
Persoanele cu cele mai scăzute niveluri de colesterol total și fier au avut o șansă mai mică de a ajunge la 100 de ani în comparație cu cei cu niveluri mai ridicate.
Totodată, persoanele cu niveluri mai mari de glucoză, creatinină, acid uric și markeri ai funcției hepatice au avut șanse scăzute de a deveni centenari.
Diferențe mici
În termeni absoluti, diferențele au fost destul de mici pentru unii dintre biomarkeri, în timp ce pentru alții diferențele au fost ceva mai substanțiale.
Pentru acidul uric, de exemplu, diferența absolută a fost de 2,5 puncte procentuale. Aceasta înseamnă că persoanele din grupul cu cele mai scăzute valori ale acidului uric au avut șanse de 4% să împlinească 100 de ani, în timp ce în grupul cu cel mai mare nivel de acid uric doar 1,5% au ajuns la 100 de ani.
„Chiar dacă diferențele pe care le-am descoperit au fost în general destul de mici, ele sugerează o potențială legătură între sănătatea metabolică, nutriție și longevitate excepțională“, explică autoarea principală a studiului.
Cercetarea, cu toate acestea, nu permite nicio concluzie din care să se desprindă care factori de stil de viață sau ce gene sunt responsabile pentru valorile biomarkerilor.
Legături importante
„Să monitorizezi și să ții evidența valorilor analizelor pentru rinichi și ficat, precum și a glucozei și acidului uric pe măsură ce îmbătrânești este o idee foarte bună. Dar, acestea fiind spuse, trebuie să adaug că, probabil, și șansa joacă un rol, la un moment dat, în atingerea unei vârste excepționale. Dar faptul că diferențele dintre biomarkeri ar putea fi observate cu mult timp înainte de moarte sugerează că genele și stilul de viață pot juca, de asemenea, un rol.
CINE ESTE DR. KARIN MODIG?
Epidemiologul Karin Modig este profesor de Epidemiologie la Institutul Karolinska, o prestigioasă universitate de medicină și cercetare din Suedia, cu studii doctorale și post doctorale încheiate la aceeași universitate în care acum predă și conduce mai multe echipe de cercetare în domeniul longevității și îmbătrânirii sănătoase a populației.
