La începutul secolului al XX-lea – în 1913, speranța de viață la naștere, pe glob, era de numai 34 de ani. La mijlocul secolului trecut – în 1950, speranța de viață a crescut la 48 de ani. Cu puțin peste două decenii mai târziu – în 1973, speranța de viață a ajuns la 60 de ani. Apoi, la începutul mileniului al III-lea – în 2001, speranța de viață a crescut la 66,6 ani, pentru ca anul trecut – în 2023, să se ridice la 73,16 ani. Așadar, în timpurile moderne, un interval de doar un secol și puțin a adăugat speranței de viață a omenirii aproximativ 40 de ani. La scară istorică, această creștere este uriașă, bruscă și, nu în ultimul rând, uimitoare, ținând cont de faptul că, milenii la rând, speranța de viață a fost staționar mică. În mod evident, saltul gigantic s-a datorat în mare măsură progreselor înregistrate de medicină și farmacie – în principal descoperirea antibioticelor, vaccinurilor și tratamentelor împotriva bolilor considerate cândva mortale. Va urma secolul acesta trendul celui anterior în privința ratei de creștere a speranței de viață?
Mitul tinereții
Mitul tinereții veșnice, despre care Herodot scria în lucrarea sa „Istorii“, acum aproape 2.500 de ani, și care, ulterior, l-a acaparat pe însuși Alexandru Macedon, este, în prezent, preocuparea cercetătorilor din domeniul geriatriei și gerontologiei, cărora, din ce în ce mai multe domenii le sunt conexe.
Este un adevăr aparent de netăgăduit că îmbătrânirea este inevitabilă, spune concertat comunitatea specialiștilor în geriatrie și gerontologie. Dar ce s-ar întâmpla dacă tot ceea ce am fost învățați să credem despre îmbătrânire ar fi greșit? Cum ar fi să ne putem alege durata de viață?
Oare creșterea fantastică a speranței de viață, ritmul susținut în care se desfășoară cercetarea științifică, sumele colosale investite în această direcție și fabuloasele progrese ale tehnologiei ne-ar putea îndreptăți să gândim că, în următorii 100 de ani, speranța de viață ar mai putea câștiga oarecum tot atât cât a adunat în ultimul secol? Specialiștii în longevitate sunt optimiști și cred că acest lucru ar putea fi posibil grație faptului că genetica a permis înțelegerea multora dintre mecanismele implicate în îmbătrânire, iar știința și tehnologia avansează galopant datorită inteligenței artificiale.
Boala bătrâneții
Biochimistul David Sinclair, doctor în genetică moleculară și profesor de genetică la Facultatea de Medicină a reputatei universități americane Harvard (Harvard Medical School), o autoritate mondială în materie de genetică și longevitate, crede că îmbătrânirea nu trebuie privită ca o etapă naturală a vieții, ci mai degrabă ca o boală care are nevoie de un tratament specific.
În cartea sa „Lifespan: De ce îmbătrânim și cum să nu o mai facem“, un bestseller revoluționar despre care The Wall Street Journal scria la apariție că este „pe cât de briliantă, pe atât de captivantă“, și care a fost tradusă și publicată și în România, dr. David Sinclair dezvăluie o teorie temerară cu privire la motivul pentru care îmbătrânim: „Îmbătrânirea este o boală care poate fi tratată”.
Munca de cercetare în propriul laborator și opera profesorului Sinclair fac lumină, provoacă deschis, spulberă limitările științifice percepute și face dezvăluiri uluitoare – descoperiri care demonstrează cum putem încetini sau chiar reversa procesul de îmbătrânire. Cheia este activarea genelor de vitalitate nou descoperite, descendente ale unui circuit de supraviețuire genetică străvechi, care este atât cauza îmbătrânirii, cât și cheia inversării acesteia.
Genele longevității
Sinclair și-a dedicat activitatea aprofundării „genelor longevității“ și a ajuns la concluzia că informațiile genetice din celulele noastre rămân neschimbate pe parcursul procesului de îmbătrânire, dar organismul își pierde capacitatea de a le interpreta. Experimente recente de reprogramare genetică sugerează că, în viitorul apropiat, s-ar putea nu doar să ne putem simți mai tineri, ci chiar să devenim mai tineri.
Printr-o narațiune captivantă, dr. Sinclair își invită cititorii în procesul de descoperire științifică și dezvăluie, deopotrivă, tehnologii emergente și simple orientări pentru îmbunătățirea stilului de viață – cum ar fi postul intermitent, expunerea la frig, exercițiile fizice de intensitate moderată sau consumul redus de carne – care s-a dovedit că ne ajută să trăim mai tineri și mai sănătoși pentru mai mult timp. David Sinclair spune că, dacă este să reții ceva din cartea sa, cel mai important sfat ar fi: mănâncă mai puțin! De altfel, este binecunoscut faptul că postul intermitent este o practică importantă în majoritatea religiilor lumii, renumită încă de pe vremea părintelui medicinei, grecul Hippocrate, un contemporan al lui Herodot.
O foaie de parcurs pentru preluarea controlului asupra destinului propriei sănătăți și o viziune îndrăzneață pentru viitorul omenirii, Lifespan schimbă pentru totdeauna modul în care ne gândim la motivul pentru care îmbătrânim și la ce putem face în acest sens.
Cartea „Lifespan: De ce îmbătrânim și cum să nu o mai facem“ este dedicată celor care speră să își îmbrățișeze strănepoții, să își celebreze împlinirea vârstei de 80 de ani facând drumeții în Alpi sau să taie tortul comandat pentru aniversarea centenarului. Totodată, această carte, care a provocat o uluitoare schimbare de paradigmă, este piatra de temelie a unui inspirat concurs autohton lansat de Fundația Dan Voiculescu pentru Dezvoltarea României – FDVDR.
CONCURSUL DE IDEI „TINEREȚE VS. BĂTRÂNEȚE”
Fundația Dan Voiculescu pentru Dezvoltarea României organizează în perioada 1 decembrie 2023 – 1 mai 2024 concursul de idei „Tinerețe vs. Bătrânețe”, în cadrul căruia volumul „Lifespan: De ce îmbătrânim și cum să nu o mai facem“ este protagonist.
Competiția este o provocare pentru mințile luminate ale României preocupate să descopere metode prin care procesul îmbătrânirii poate fi întârziat. Ideea concursului a pornit, spun reprezentanții FDVDR, de la cartea „Lifespan. De ce îmbătrânim și cum să nu o mai facem”, mai exact de la teza dezvoltată și argumentată de David Sinclair conform căreia batrânețea este o boală care poate fi vindecată.
Concret, acestă interesantă provocare este adresată românilor preocupați de anti-aging – geriatrie, gerontologie, biogerontologie – care pot îmbogăți susținerile profesorului Sinclair.
Toți participanții la concurs vor primi cartea „Lifespan. De ce îmbătrânim și cum să nu o mai facem” imediat după momentul înscrierii și vor avea 60 de zile la dispoziție pentru a analiza și trimite considerațiile proprii referitoare la ideile expuse de autor. La concurs pot participa oameni de ştiinţă din mediul academic, dar şi orice cetăţean de origine română care este preocupat de acest domeniu şi poate oferi un punct de vedere pertinent bazat pe un studiu individual.
Lucrările trebuie să prezinte ipoteza expusă în cartea profesorului Sinclair care s-a constituit în sursa de inspirație primară a concurentului, opinia acestuia referitoare la teoriile lui David Sinclair și teza propriu-zisă, care va consta în propuneri, soluții și studiu individual observațional.
Proiectele participanților vor fi evaluate de către un juriu compus din reprezentanți ai Fundației Dan Voiculescu pentru Dezvoltarea României și specialiști în domeniul longevităţii şi geroştiinţelor. Principalele criterii de care juriul va ține cont la evaluarea lucrărilor sunt: respectarea temei concursului, gradul de originalitate și creativitatea materialului prezentat.
Cea mai pertinentă și justificată opinie va recompensată substanțial, concursul „Tinerețe vs. Bătrânețe” punând la bătaie un premiu de 5.000 de euro.
