Luând în calcul faptul că oamenii îmbătrânesc în ritm diferit, teoria potrivit căreia vârsta nu este altceva decât un număr, nu poate fi decât adevărată. Doar pentru că de la nașterea unui individ au trecut 30 de ani, nu înseamnă că vârsta lui biologică este neapărat de 30 de ani. Suntem tot atât de bătrâni pe cât ne simțim și arătăm! Motivul pentru care vârstele biologice a doi indivizi – ambii născuți acum 30 de ani, în aceeași zi – diferă se datorează faptului că „viteza” lor de îmbătrânire este diferită.
Științele medicale oferă astăzi diferite modalități de a calcula rata de îmbătrânire a unei personae – ținând cont de vârsta reală – prin simpla monitorizare a unor biomarkeri, a tensiunii arteriale, a colesterolului, plămânilor etc.
Să privim lucrurile astfel: în primul rând, conceptul de vârstă biologică poate avea mult mai multe nuanțe decât am crede; în al doilea, din perspectiva asistenței medicale, ar fi mai înțelept ca riscurile să fie calculate și intervențiile medicale să fie decise ținând cont de „ritmul de îmbătrânire” al individului, decât de numărul de ani trecuți de la naștere.
Publicat recent în revista științifică e-Life, un studiu axat pe acest subiect sugerează că stabilirea vitezei cu care o persoană îmbătrânește poate servi ca potențial marker pentru boli cronice, dizabilități și mortalitate de-a lungul întregii durate de viață a acesteia.
Dar pentru a înțelege obiectivul, motivația și chiar concluziile acestui studiu, este important să trecem în revistă descopeririele unei cercetări similar anterioare (2015), care a implicat aceeași cohortă de participanți și aproximativ aceiași cercetători. Scopul acestui studiu a fost determinarea vârstei biologice a oamenilor într-un mod care să reflecte cât de rapid sau lent au îmbătrânit. Cercetătorii au calculat vârsta biologică a 1.000 de participanți – toți cu vârsta cronologică de 38 de ani, prin analizarea unei game largi de biomarkeri ai fiecărui individ, inclusiv tensiunea arterială, colesterolul, sănătatea gingiilor și funcțiile pulmonară și renală.
Vârsta cronologică: 38 de ani. Vârsta biologică: 28 – 61 ani!
Pe baza acestei analize, vârsta biologică a participanților cu etatea de 38 de ani părea să varieze între 28 și 61 de ani! Biomarkerii specifici ai participanților au fost măsurați de trei ori în timpul perioadei de studiu – la vârstele de 26, 32 și 38 de ani. Participanții ale căror vârste biologice au fost considerate mai mari decât vârsta lor cronologică au experimentat un „ritm de îmbătrânire mai rapid în cei 12 ani“. Cercetătorii au descoperit, de asemenea, că subiecții care îmbătrâneau mai rapid păreau mai în vârstă și au raportat mai multe probleme de sănătate.
În cazul studiului recent, cercetătorii au măsurat din nou biomarkerii participanților, de data aceasta la vârsta de 45 de ani. Provocarea a constat în „stabilirea unui scor al ritmului de îmbătrânire“ care să transforme toate rezultatele variabile cu privire la sănătatea unui individ într-o singură unitate de măsură care să determine dacă respectivul pacient îmbătrânește biologic un an pentru fiecare an calendaristic sau dacă îmbătrânește mai lent sau mai repede de atât”, explică autorii studiului.
Relevanța calculării vitezei cu care îmbătrânește o persoană
Dar de ce este relevantă o asemenea unitate de măsură și care este rostul calculării vitezei cu care îmbătrânește o persoană? „Vârsta este factorul de risc major pentru mai mult de 75% din mortalitatea suferită de persoanele de peste 64 de ani, dar și pentru cancere sau boli circulatorii, respiratorii și neurodegenerative. Viziunea tradițională este că fiecare dintre aceste afecțiuni are propriile sale cauze particulare. În realitate, opinia biogerontologilor – care studiază biologia îmbătrânirii – este că există câteva cauze ale îmbătrânirii care contribuie substanțial la toate afecțiunile legate de vârstă. Așa stand lucrurile, dacă doar o fracțiune din miliardele cheltuite pentru cercetarea afecțiunilor individuale ar fi canalizate către depistarea și tratarea cauzelor de bază ale îmbătrânirii, câștigurile ar putea fi uriașe, inclusiv în ceea ce privește durata de viață productivă extinsă (oamenii care sunt angajați în muncă plătesc, impozite) și costurile de sănătate reduse.”, explică dr. Daniel Belsky, profesor de epidemiologie la Universitatea Columbia, autorul principal al ambelor studii.
Calcularea vulnerabilității unui individ la diferite afecțiuni
Așadar, calcularea vârstei biologice nuanțate și a ritmului de îmbătrânire poate servi la cuantificarea vulnerabilității cuiva la diferite condiții de sănătate, creând oportunitatea de a se interveni timpuriu, fie cu un tratament în sine, fie prin prevenție bazată pe factori de risc.
Cu alte cuvinte, decât să investim în cercetarea afecțiunilor individuale, ar fi mai productiv să finanțăm studii care se concentrează pe descoperirea modului de împiedicare a procesului de îmbătrânire, adică principala cauză care contribuie la dezvoltarea unor afecțiuni grave.
„Aceste măsurători ne ajută să înțelegem factorii care determină îmbătrânirea accelerată în populațiile expuse riscului și să identificăm intervenții care pot încetini procesul de îmbătrânire, obținând, astfel, așa-numita echitatea în sănătate sau, explicit spus, starea în care fiecare are o oportunitate echitabilă și justă de a-și atinge cel mai înalt nivel de sănătate“, explică autorul studiilor.
