Centenarii prezintă nivele mai scăzute de glucoză, creatinină şi acid uric începând cu vârsta de 60 de ani, comparativ cu persoanele care nu ating această vârstă remarcabilă. Un nou studiu sugerează că sănătatea metabolică, nutriţia şi inflamaţia pot influenţa longevitatea excepţională, iar monitorizarea regulată a biomarkerilor sângelui poate fi benefică pe măsură ce indivizii îmbătrânesc. Nivelurile de colesterol total, fier, glucoză, creatinină, acid uric şi markeri ai funcţiei hepatice se corelează cu şansele de a atinge vârsta de 100 de ani, subliniind importanţa acestor factori în determinarea longevităţii.
Studiul, detaliat în GeroScience, compară biomarkerii din sânge între indivizii care au trăit peste 100 de ani şi colegii lor cu o durată de viaţă mai scurtă, investigând asocierea acestora cu longevitatea excepţională, relatează Science Alert.
Examinând datele provenite de la 44.000 de suedezi cu vârste cuprinse între 64 şi 99 de ani, pe o perioadă de până la 35 de ani, cercetarea a cuprins 12 biomarkeri din sânge care acoperă inflamaţia, metabolismul, funcţia hepatică şi renală, nutriţia şi anemia.
De remarcat este faptul că centenarii au prezentat în mod constant nivele mai scăzute de glucoză, creatinină şi acid uric începând cu vârsta de şaizeci de ani, cu extremele minime în majoritatea biomarkerilor. Mai mult, aceşti biomarkeri au fost semnificativ legaţi de probabilitatea de a atinge vârsta de 100 de ani, chiar şi după luarea în considerare a vârstei, sexului şi a încărcăturii bolii.
În timp ce studiul sugerează o posibilă legătură între sănătatea metabolică, nutriţie şi longevitatea excepţională, se abţine de la identificarea factorilor specifici de stil de viaţă sau genelor care influenţează nivelurile biomarkerilor. Autorii speculează asupra rolului nutriţiei şi consumului de alcool, sfătuind indivizii să monitorizeze valorile renale şi hepatice, precum şi nivelurile de glucoză şi acid uric, pe măsură ce înaintează în vârstă.
Ei recunosc influenţa şansei asupra îmbătrânirii excepţionale, dar sugerează că diferenţele observate în biomarkeri ar putea reflecta impactul genelor şi stilului de viaţă în timp.
De remarcat este faptul că indivizii cu nivele mai scăzute de colesterol total şi fier, împreună cu nivele mai mari de glucoză, creatinină, acid uric şi markeri ai funcţiei hepatice, au prezentat şanse reduse de a atinge vârsta de 100 de ani.
Deşi diferenţele în nivelurile biomarkerilor între centenari şi non-centenari au fost în general mici, acestea au rămas semnificative statistic. De exemplu, cei cu cele mai scăzute niveluri de acid uric au avut o şansă de 4% de a ajunge la vârsta de 100 de ani, comparativ cu o şansă de 1,5% pentru cei cu niveluri mai mari.
