Beneficiile pe care grădinăritul le are pentru sănătate depășesc cu mult valoarea recoltei obținute în urma acestei activități. Plivitul, greblatul, mânuirea uneltelor, mișcările necesare pentru a planta, toate lucrează mușchii corpului și contribuie la sporirea forței și la îmbunătățirea rezistenței și flexibilității. Specialiștii în medicina stilului de viață arată că grădinăritul poate oferi și alte avantaje inestimabile: facilitează sintetizarea vitaminei D, reduce riscul de demență, ameliorează starea de spirit, îmbunătățește stima de sine, conectează cu natura. Îngrijirea plantelor oferă o modalitate unică de a crea o legătură specială cu mediul înconjurător, ceea ce poate induce un sentiment de apartenență la ceva grandios.
Mai presus de recoltă: grădinile susțin sănătatea
Produsele crescute în grădină oferă beneficii nutriționale, dar însuși actul de a săpa în pământ hrănește mintea, corpul și sufletul.
Ce-ar fi dacă unele dintre cele mai mari adevăruri ale vieții ar putea fi dezvăluite prin îngrijirea unei grădini de legume? Ce s-ar întâmpla dacă o mare parte din ceea ce ne trebuie pentru propria bunăstare s-ar putea găsi într-o mică bucată de teren fertil?
În mod evident, o grădină nu rezolvă toate provocările ivite de-a lungul vieții, dar sigur oferă comori dincolo de recolta de toamnă sau de pata de culoare înmiresmată din fața casei. Îngrijirea unei grădini poate îmbunătăți și menține sănătatea și are darul de a pune în lumină miracolele vieții.
Pentru mulți dintre noi, grădina în care lucrăm dă naștere unei anumite magii. Asperitățile vieții par să se netezească pe măsură ce forme, culori și texturi – arbuști rotunjiți, flori strălucitoare, frunziș pestriț – își croiesc, subtil, drum către psihic. Un scurt interval de timp petrecut printre plante este suficient ca starea de spirit să se îmbunătățească. Grădina are ritmul ei legat de vreme și anotimpuri și o legătură extraordinară cu omul și, în egală măsură, cu toate viețuitoarele.
Nimic din toate acestea nu surprinde comunitatea de cercetare care, în ultimii 30 de ani, a lucrat pentru a cuantifica beneficiile pe care le conferă activitatea în aer liber. Știința relevă o mulțime de moduri prin care natura ne susține sănătatea, de la lumina soarelui care declanșează sinteza vitaminei D, la pământul care contribuie la întărirea sistemului imunitar și chiar ne ameliorează starea de spirit prin intermediul microbilor. În același timp, activiștii din domeniul alimentației susțin că grădinăritul este o modalitate importantă de a ne restabili relația cu natura și o sursă de hrană.
Grădinăritul poate fi, însă, și o propunere intimidantă. Sunt multe de luat în considerare pentru succesul scontat, inclusiv calitatea solului, sistemul de drenaj, îngrășămintele, dăunătorii, bolile plantelor și vremea. Cu toate acestea, este la fel de adevărat că aproape oricine poate crește ceva în propria grădină, iar efortul merită cu prisosință.
Cinci moduri în care o grădină vă poate hrăni întreaga viață
GRĂDINA VINDECĂRII
Simptomele unui număr surprinzător de boli umane sunt atenuate de timpul petrecut în aer liber. Într-un experiment recent desfășurat în Țările de Jos, cercetătorii neerlandezi au descoperit că 30 de minute de grădinărit nu numai că au îmbunătățit starea de spirit a subiecților de testare, dar le-au redus și nivelul cortizolului, hormonul stresului. Alte studii au arătat beneficiile vindecătoare ale grădinăritului pentru persoanele în vârstă care suferă de demență și pentru copiii cu tulburare de hiperactivitate cu deficit de atenție (ADHD).
Grădinăritul poate diminua, de asemenea, severitatea multor afecțiuni care țin de sănătatea mintală, inclusiv anxietatea și depresia, prin angajarea a ceea ce cercetătorii numesc „atenție fără effort“. Această stare mentală liniștită oferă o mare parte din puterea de vindecare a unei grădini, spune dr. Andrea Faber Taylor, cercetător la Laboratorul de peisaj și sănătate umană de la Universitatea Illinois din Urbana-Champaign, SUA.
„Statul în natură ne stimulează capacitatea de gândire reflexivă”, spune Faber Taylor – „Când petrecem timp în cadrul natural al unei grădini, suntem capabili să gândim dincolo de moment și să rezolvăm și câteva probleme.”
Există ceva terapeutic și în sol. Când cercetătorii de la Universitatea Bristol din Anglia au injectat șoareci cu Mycobacterium vaccae, bacterii care se găsesc în mod obișnuit în pământ, sistemul imunitar al rozătoarelor a răspuns declanșând eliberarea serotoninei, un neurotransmițător esențial în stabilizarea stării de dispoziție și determinarea sentimentului de fericire. Cercetările ulterioare indică faptul că expunerea la M. vaccae poate îmbunătăți funcția cognitivă și, de asemenea, poate îmbunătăți procesul de învățare.
GRĂDINA ÎNȚELEPCIUNII
Grădinile ne pot învăța multe, și nu doar despre flori. Prima lor lecție este despre renunțarea la perfecționism. După ce se confruntă cu buruieni și dăunători – două neajunsuri inevitabile – sau cu plantele care pur și simplu nu cresc, grădinarii renunță rapid la îndârjirea cu care urmăresc să obțină anumite rezultate.
„Odată ce abandonăm dorința de perfecțiune, în grădină sau oriunde, se întâmplă o mulțime de lucruri“, spune dr. Craig Chalquist, președinte al Departamentului de Psihologie Est-Vest al Institutului de Studii Integrale din California – „Devenim mai experimentali. Suntem deschiși să învățăm lucruri noi.”
Grădinile ne cultivă răbdarea, pentru că plantele rămân impasibile la dorința noastră de gratificare instantanee. Și de fiecare dată când noii muguri își fac loc în grădina descompusă a anului trecut, înțelegem că natura nu se oprește niciodată din drumul vieții ei odată cu moartea.
„Când nu reușim să apreciem întregul ciclu, rămânem ancorați în atitudini care nu ne mai sunt de folos”, spune Chalquist – „Lecția morții și a descompunerii în grădină constă în aceea că este posibil să păstrăm în viața noastră lucruri la care ar trebui să renunțăm, pentru a permite reînnoirea.”
GRĂDINA SPORTULUI
După toată mișcarea pe care o presupun săpatul și greblatul, mușchii ne vor spune că o zi în grădină este un bun antrenament atât pentru corp, cât și pentru minte.
„Actul de grădinărit întărește totul“, spune Stacy Best, kinetoterapeut american înregistrat, maestru grădinar și antrenor de sănătate holistică. Afânarea pământului cu cazmaua, de exemplu, angajează mușchii stabilizatori din abdomenul inferior și întărește bicepșii și tricepșii. Trecerea în vârful picioarelor printre straturile de flori îmbunătățește echilibrul și coordonarea, iar alte operațiuni aduc cu ele o mai bună flexibilitate.
Și, ca în orice antrenament, forma este esențială. „Trebuie să vă asigurați că utilizați biomecanica adecvată”, spune Stacy Best, a cărei primă recomandare este să evitați aplecarea din talie, pentru a preveni durerile de spate. Brest mai recomandă o încălzire de cinci minute înainte de a vă apuca de treabă, și puțin stretching la final, – pentru a reduce o eventuală durere de a doua zi.
Deficitul de natură
Sănătatea umană poate fi în mod integral legată de relația noastră cu natura. Autorul cărții Principiul naturii: Reconectarea cu viața într-o eră virtuală, jurnalistul Richard Louv, subliniază costurile umane ale „tulburării cu deficit de natură”. Pierderea legăturii cu natura a fost exacerbată de revoluția industrială, dar a accelerat exponențial în ultimii 30 de ani. În cartea sa, Louv arată că, pe măsură ce viețile ni se scufundă în tehnologie, iar părinții devin tot mai temători – în mare parte din cauza ciclurilor de știri de 24 de ore care dau impresia că lumea ar fi un loc mai periculos decât este – avem o întreagă generație care stă închisă în casă.
Tulburarea cu deficit de natură
Louv mărturisește că a inventat termenul de tulburare cu deficit de natură când scria o carte despre deconectarea dintre copii și natură, pentru care trecea în revistă cercetările Andreei Faber Taylor și ale colegilor săi de la Universitatea din Illinois, care demonstrează reducerea simptomelor ADHD și ale altor afecțiuni la copiii și adulții care petrec timp în medii naturale. Deși nu este un diagnostic medical, tulburarea de deficit de natură este o metaforă a ceva care afectează oamenii de toate vârstele, explică Louv.
„Iesi afară!“ – acesta este remediul pe care Louv îl recomandă pentru depășirea tulburării de deficit de natură, referindu-se la cercetări cu privire la beneficiile „exercițiilor ecologice”, care au arătat că oamenii care exersează în aer liber se simt semnificativ mai puțin deprimați, mai puțin tensionați, mai puțin supărați și mai puțin obosiți decât cei care se lipesc de banda de alergare din sala de sport.
