„Vitamina D poate juca un rol major în reglarea ratei îmbătrânirii. Baza acestei ipoteze este că o serie de procese biologice care determină îmbătrânirea (autofagia, disfuncția mitocondrială, inflamația, stresul oxidativ, epigenetica, degradarea ADN etc.) sunt coordonate metabolic de vitamina D. Nivelurile normale de vitamina D sunt capabile să mențină aceste procese la rate normale, ceea ce încetinește procesul de îmbătrânire și ajută la prevenirea apariției mai multor boli legate de vârstă (bolile Alzheimer și Parkinson, scleroza multiplă, hipertensiunea și bolile cardiovasculare). Atunci când vitamina D este deficitară, există o creștere a activității proceselor de îmbătrânire, care nu numai că accelerează rata îmbătrânirii, dar creează și condițiile pentru apariția bolilor legate de vârstă“ – Prof. dr. Ion Romulus Scorei, BioBoron Research Institute, Craiova.
Ce trebuie știut despre vitamina D
Așa-numita vitamină a soarelui sprijină sute de procese din corpul uman. Descoperirea vitaminei D, la începutul secolului al XX-lea, a fost considerată de importanță majoră. Oficialii din domeniul sănătății publice – înarmați cu informațiile conform cărora vitamina ajută organismul să absoarbă calciul – au condus ofensiva împotriva rahitismului, o boală osoasă paralizantă care atingea, la vremea respectivă, niveluri epidemice în rândul sugarilor și copiilor din orașele industrializate ale Europei și Statelor Unite.
Pe baza cercetărilor încă în curs de la acel moment, medicii au început să recomande, pentru sănătatea oaselor, băi de soare și ulei de ficat de cod, în timp ce mulți producători de alimente și băuturi au început să își fortifice produsele cu vitamina D.
În anii 1950, oficialii britanici din domeniul sănătății au atribuit existența unui „focar“ de hipercalcemie (prea mult calciu circulant în organism), dietelor prea bogate în vitamina D (deși nu au dovedit niciodată cauzalitatea). Mai multe țări europene au interzis ulterior alimentele fortificate cu vitamina D. Și, din moment ce este nevoie de o cantitate relativ mică de vitamina D pentru a ține rahitismul la distanță, medicii au încetat în mare măsură să o mai promoveze.
În anii 2000, atitudinea față de vitamina D s-a schimbat din nou în lumina vastului pachet de cercetări care demonstra rolul vital pe care îl joacă în sănătatea generală. Studiile au arătat că vitamina soarelui declanșează exprimarea a peste 200 de gene care susțin sănătatea. Studii suplimentare au sugerat că D are un efect protector împotriva afecțiunilor cronice precum cancerul, osteoporoza, bolile cardiovasculare, diabetul, astmul și bolile neurodegenerative.
„Rolul vitaminei D în menținerea nivelului de calciu sau al sănătății oaselor este cel despre care avem cunoștință de cel mai mult timp“, explică cercetătorul în nutriție, dr. Chris Masterjohn – „Acum avem dovezi tot mai multe că reglează sute de alte procese din organism.“ Astfel, oamenii s-au reorientat către vitamina D și mulți medici au început să recomande doze mai mari.
Apoi, în 2010, Consiliul pentru Alimentație și Nutriție al Institutului de Medicină (IOM) – organizația non-profit cunoscută acum sub numele de Academia Națională de Medicină (NAM) din SUA, care stabilește orientări alimentare – a recomandat niveluri de vitamina D cu mult sub cele sugerate de cercetători.
Acest lucru i-a făcut pe cei interesați de propria sănătate să fie confuzi cu privire la sfatul în care să aibă încredere și să se întrebe cum să se asigure că propriile niveluri de vitamina D sunt suficient de ridicate pentru o sănătate optimă.
14 ani mai târziu, pentru a ajuta la risipirea confuziei, mai mulți experți de top au răspuns unor întrebări frecvente despre acest nutrient esențial.
- Ce este vitamina D?
Vitamina D este un nutrient pe care îl ingerăm (din alimente sau suplimente) și pe care corpul nostru îl sintetizează din lumina soarelui; pielea conține o moleculă „precursor” care se transformă în vitamina D atunci când ne expunem la razele UVB).
Odată activă în organism, vitamina D devine materie primă pentru producerea hormonului calcitriol, care susține absorbția calciului și a fosforului și sănătatea oaselor. De fapt, aproape fiecare celulă și țesut din corpul uman are receptori D, inclusiv celulele din sistemul imunitar.
Cercetările sugerează că deficiența de vitamina D poate fi unul dintre motivele pentru care oamenii suferă de mai multe răceli și gripă în timpul iernii, când este dificil pentru organism să obțină suficientă lumină solară pentru a produce o cantitate optimă de vitamina D. Puterea vitaminei D de stimulare a imunității poate ajuta, de asemenea, la explicarea relației de protecție dintre nivelurile suficiente de vitamina D și riscul redus de cancer – în special cancer de colon.
Nivelurile inaecvate de Vitamina D sunt asociate cu un risc crescut de boli autoimune și probleme cardiovasculare. Deficiența de D este asociată, de asemenea, cu un risc crescut cu 50% de infarct miocardic, precum și cu șanse mai mari de hipertensiune arterială, insuficiență cardiacă congestivă și boli vasculare periferice.
În schimb, nivelurile sănătoase de D pot reduce inflamația sistemică. Cercetările publicate în Journal of Immunology au descoperit că vitamina D activează o genă care interferează cu răspunsul inflamator. În plus, vitamina D a fost asociată cu îmbunătățirea somnului și a dispoziției, precum și cu sănătatea orală și întreținerea mușchilor.
- Este deficitul de vitamina D o problemă?
Societatea Endocrină din SUA recomandă un nivel minim de vitamina D în sânge de 30 ng/mL – și între 40 și 60 ng/mL pentru o sănătate optimă. Institutul de Medicină Funcțională (IFM), care promovează un model medical integrativ, recomandă între 50 și 80 ng/mL.
Pe baza pragurilor Societății Endocrine, se estimează că 70% din populația lumii are deficit de D, ceea ce înseamnă că aici sunt incluși și oameni care trăiesc acolo unde soarele este din belșug pe tot parcursul anului, spune dr. Michael Stone, profesor la Institutul de Medicină Funcțională din Oregon.
Experții indică o mulțime de factori care ar putea ajuta la explicarea deficienței larg răspândite: cantitatea de timp pe care o petrecem în interior; utilizarea permanentă a protecției solare, care împiedică sinteza D, și ratele în creștere ale obezității, care se corelează cu niveluri scăzute de D, deși nu se știe clar de ce.
Funcția intestinală compromisă poate juca, de asemenea, un rol. Afecțiunile cronice precum boala celiacă, boala Crohn și pancreatita cronică afectează digestia și reduc absorbția vitaminei D din alimente. Anumite medicamente, inclusiv laxative și medicamente care scad colesterolul, pot contribui și ele la deficiența de vitamina D.
În cele din urmă, o combinație a tuturor acestor factori ar putea reduce absorbția vitaminei D și poate antrena mecanisme și procese necunoscute. „Cred că vom ști mult mai multe despre metabolismul și deficiența vitaminei D în următorii ani“, spune medicul Frank Lipman, medic de medicină funcțională.
- Este necesară testarea nivelului de vitamina D?
Da. „Nu poți să te uiți la o persoană și să-i cunoști nivelul de vitamina D”, explică medicul Gregory Plotnikoff, specialist în medicină internă și cercetător în cadrul unor programe care vizează vitamina D. „La fel ca în cazul evaluărilor colesterolului sau tiroidei, este necesară o măsurătoare de sânge.”
Vitamina D afectează mai multe sisteme din organism în moduri nu tocmai evidente. De exemplu, joacă un rol influent în dansul bine coregrafiat al celor mai importanți hormoni ai corpului uman, inclusiv hormonii tiroidieni, cortizolul, insulina și calcitriolul.
„Trebuie să fii atent”, spune dr. Tiffany Lester, specialist în medicină funcțională din San Francisco. „Dacă nivelul vitaminei D este prea scăzut, poate afecta nivelurile hormonale, cum ar fi cazul cortizolului și al tiroidei.” Nivelurile prea ridicate, de asemenea, le pot destabiliza și pe toate celelalte.
Nivelurile insuficiente sau excesive de vitamina D pot contribui la simptome nespecifice care pot fi atribuite altor probleme de sănătate. Simptomele deficitului de vitamina D, de exemplu, pot include migrene, dureri musculare, dureri articulare și de spate, depresie, alergii și inflamații.
„Cantitatea scăzută de vitamina D nu este 100% cauza acestor probleme, dar poate juca un rol”, notează Stone – „Oriunde există probleme de control al inflamației, luați în considerare adecvarea D.”
Nivelurile excesive de vitamina D liposolubilă, pe de altă parte, se pot bioacumula în organism (spre deosebire de vitamina C solubilă în apă), iar în cazuri extreme, pot duce la hipercalcemie. Deși rar, acest lucru poate cauza apetit scăzut, greață, vărsături, urinare frecventă și probleme cu rinichii.
- Cum poate fi crescut nivelul de vitamina D?
Cel mai simplu mod este să ieși în aer liber și să lași soarele să-și facă treaba. Este important de reținut că durata de expunere la soare necesară organismului pentru a sintetiza vitamina D depinde de nuanța pielii: cei cu piele deschisă la culoare pot avea nevoie de 10, până la 15 minute de expunere directă, neprotejată, la soare, într-o zi de vară, pentru a obține câteva mii de unități internaționale (UI sunt folosite pentru a măsura o gamă largă de nutrienți). Pentru cei cu tonuri de piele mai închise, poate dura până la două ore.
De asemenea, puteți obține vitamina D din alimente. Sursele cheie de hrană integrală includ uleiul de ficat de cod, peștele gras – cum ar fi somonul conservat, sardinele și macroul – și ouăle.
Deoarece alimentele furnizează cantități relativ reduse de vitamina D și mulți oameni nu pot obține niveluri adecvate doar de la lumina soarelui, suplimentarea este o strategie importantă.
„Fie că locuiți în Arabia Saudită, Brazilia sau Suedia, nu puteți obține D expunându-vă în aer liber înainte de 8 a.m. și după ora 16,” atenționează dr. Michael Holick, professor la Boston University School of Medicine.
Dr. Stone notează că vitamina D de la soare rămâne în organism doar 24, până la 48 de ore; D din alimente și suplimente rămâne doar 12 până la 24 de ore. Deci este important ca D să fie obținută în fiecare zi.
- Se poate acumula vitamina D în exces?
Da, dar se întâmplă rar. „Practic medicina de 26 de ani”, spune dr. Lockhart, „și pot număra pe degetele de la o mână oamenii care au avut niveluri de vitamina D mai mari decât intervalul de referință.“
În puținele situații în care Lockhart a găsit toxicitate, aceasta s-a datorat altor probleme medicale. „În cazurile pe care le-am văzut, indivizii au avut probleme mai profunde cu paratiroida sau ficatul“, spune ea, observând că acești pacienți nu se suplimentau excesiv.
„Majoritatea adulților pot lua 5.000 până la 10.000 UI pe zi timp de șase luni fără să întâmpine efecte adverse”, notează Stone.
Persoanele cu sarcoidoză, tuberculoză, boala Lyme, limfom sau boli de rinichi, totuși, trebuie să suplimenteze cu atenție, să se testeze în mod regulat și să se consulte cu un medic. Prea multă vitamina D îi poate expune unui risc crescut de a avea un nivel periculos de ridicat de calciu în sânge.
- Sunt suplimentele o soluție pentru deficitul de D?
Dacă nivelul de vitamina D este scăzut și nu îl puteți crește în siguranță sau suficient cu alimente integrale sau lumina soarelui, suplimentele pot fi de ajutor. „Reaprovizionarea cu vitamina D reprezintă cel mai rentabil lucru pe care îl putem face în medicină pentru a îmbunătăți sănătatea inițială”, susține dr. Gregory Plotnikoff. „Manâncă grăsimi sănătoase. Vitamina D este solubilă în grăsimi, ceea ce înseamnă că necesită grăsimi alimentare pentru a fi absorbită de organism. O sursă excelentă este peștele gras, care oferă și vitamina D“, sfătuiește dr. Plotnikoff.
